Ar trebui, dar nu fac… A trecut acest gând prin mintea ta vreodată?
Și cu cât lăsăm mai simple afirmațiile, cu atât ele pot fi interpretate din perspective exponențial mai bogate.
Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraților stă în cercetarea lucrurilor.
Proverbe 25:2 VDCC
Dar, după cum spun Proverbele, se pare că ascunderea lucrurilor este ceva ce-i aparține lui Dumnezeu.
Pentru noi, robii netrebnici, ce suntem numiți numai prin Har (darul nemirat) prieteni ispravnici și fii moștenitori ai Împărăției Cerurilor, autorul Proverbelor, ne numește deseori împărați.
Iar aceasta ar trebui să fie o onoare pentru mine?
Păi, ca și împărat, ar trebui să cercetez lucrurile! Pentru că asta spune Biblia. Pentru că, dacă nu cercetez lucrurile, slava împăratului nu vine. Și mă încadrez la categoria: „împărat fără slavă”, sau mai direct spus: „împărat fără împărăție”.
Și ce-i așa de greu să cercetez lucrurile?
În primul rând trebuie depus un efort, iar acesta nu este deloc mic. Este mult mai simplu să faci orice altceva.
Iar aici intervine disciplina, motivată de viziune și acompaniată de singurătate.
Iar, în al doilea rând, cercetarea lucrurilor, atrage înțelpciunea și priceperea, iar acestea, aduc mult necaz și multă durere.
Căci unde este multă înțelpciune, este și mult necaz, și cine știe multe, are și multă durere.
Eclesiastul 1:18 VDCC
Pe fondul acesta, oamenii tind să spună: ”ar trebui, dar nu fac…”.
Numai că, în loc să spună adevăratele motive, încep să se mintă singuri spunând: „împărat e unul singur, nu m-apuc eu acum să-i poftesc tronul”.
Dar oare e greșit să cercetez lucrurile?
Ce-ar fi să ne afundăm și mai mult în cercetarea Scripturii?
Trei lucruri fac să se răscoale o țară, și patru lucruri nu le poate suferi:
un rob, care a început să împărățească, un nebun, care are pâine din belșug, o femeie disprețuită care se mărită și o roabă care moștenește pe stăpână-sa.
Proverbele 30:21-23 VDCC
Iar acest pasaj este extrem de interesant, pentru că ne obligă să ne punem următoarea întrebare:
De ce se răscoală o țară dacă un rob începe să împărățească și nu se răscoală mai degrabă dacă un nebun, ori un stricat împărățește?
Traducerea mai corectă a termenului rob, este sclav (atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament). Totuși, sclavul este doar omul care nu are libertate, dar pentru că este în viață, înseamnă totuși că este puternic și muncitor.
Numai că, un sclav ajuns împărat, ar putea să răsplătească stăpânilor după faptelor și comportamentul lor cu privire la sclavi.
Și acesta este de nesuportat pentru oameni. În schimb, un nebun, ori un stricat, chiar dacă ar aduce doar haos și dărâmături, este acceptat, deoarece, se aseamănă. Este precum oglinda societății.
Iar uneori pufnești în râs când auzi că oglinda e urâtă și nu persoana ce-i stă în față…
Omul chibzuit vede nenorocirea și se ascunde, dar cei proști merg înainte și sunt pedepsiți.
Proverbele 22:3 VDCC
Acest verset este cheia motivației pentru mine. Chiar dacă deseori îmi vine gândul să nu fac, chiar dacă ar trebui, am învățat că este bine să fugi de nenorocire și să te ascunzi.
Dar, pentru aceasta, trebuie s-o văd. Și dacă vreau să văd nenorocirea din timp, astfel încât să am posibilitatea să mă ascund și să-mi fie și bine acolo, în ascunzătoare, am nevoie să cercetez lucrurile.
Da, nu mă interesează titlul de împărat, față de oameni, ci slava pe care o primesc de la Împăratul Cerurilor, Tatăl meu și Dumnezeul meu!
Și n-am absolut nicio problemă să fiu sclavul netrebnic, cât timp Dumnezeu Tatăl, mă socotește neprihănit prin credința în Domnul Isus Hristos și îmi dă dreptul să mă numesc copilul Lui.
Sclav sau împărat? Nu contează deloc, cât timp locuiesc împreună cu Dumnezeu și sunt mântuit!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.