Obișnuim să frecventăm bisericile. Dar haideți să răspundem la câteva întrebări:
- De ce merg acolo?
- Îmi face bine?
- Prezența mea acolo, face bine cuiva?
- Lipsa mea, este observată de cineva?
- Mă bucur când merg?
Într-o lume în care bucuria o ai doar în urma săvârșirii păcatului, tu cum te bucuri?
De data aceasta, nu trebuie să comentați. Răspunsurile le puteți păstra doar pe acea bucată de hârtie, pe modul privat. Dar dacă insistați, puteți spune cum vă bucurați voi evitând păcatul.
Nu e nimic gresit (e.g pacat) sa te bucuri cand echipa de fotbal a Romaniei s-a calificat la CE de fotbal. Sau sa stai la povesti cu un prieten la un pahar de vin bun, sau sa te dai cu parapanta, sa te bucuri dupa o partida de sex buna etc. Deci prin urmare, bucuria nu vine doar in urma savarsirii pacatului.
Nu am spus niciodată că bucuria ar veni doar în urma săvârșirii păcatului. Eu doar întrebam cum te bucuri evitând păcatul. Pentru că da, sunt foarte multe alte posibilități de a te bucura fără să păcătuiești.
Hi,
Într-o lume și mai ales o Românie în care religia este foarte comercializată și abuzată ca motivație și scuză pentru o diversitate atât de mare de păcate, e foarte subiectivă definiția „păcatului” și a „bucuriei”. În general bucuria vine din lucrurile mici indiferent cum or fi ele, până la urmă trebuie să simți că îți trăiești viața, iar la sfârșit să te asiguri că nu vei avea niciun regret pentru că nimeni și nimic nu este mai presus decât bunăstarea și fericirea ta și a celor pe care îi iubești cu adevărat.
În România(printre multe alte țări) viziunea asupra religiei și a lui Dumnezeu este foarte mică și încuiată, eu unul refuz să mă supun fără nicio opinie asupra predicilor și practicilor care se obișnuiesc.
* Mai on-topic, eu consider că sunt cu adevărat un credincios/creștin/om mai bun prin felul meu de a fi/de a trăi și nu prin numărul de prezențe la biserică/numărul icoanelor din casă/moaștele la care am fost/numărul rugăciunilor pe zi ori turele de biserică în genunchi – astea sunt niște aberații în opinia mea.
* „Într-o lume în care bucuria o ai doar în urma săvârșirii păcatului, tu cum te bucuri?”
– Și asta este foarte subiectiv și limitat, eu unul mă bucur dacă existența mea în lume va ajuta la un moment dat într-un fel pe cineva. (ex. Un cadou unui copil fără a fi obligat în vreun fel pentru că nu există fericire mai pură, mare, entuziasmată și liberă decât cea a unui copil. – se poate aplica și pe adulți, dar din nou este subiectiv).