Întrebarea de azi este: ”De ce Biblia nu ne dă data exactă a nașterii lui Isus?”
Avem foarte multe profeții și detalii despre nașterea Domnului Isus Hristos. Totuși, nicăieri nu ne prezintă data. Adică, nici măcar anotimpul.
Faptul că păstorii pășteau oile, mulți vin și zic că n-are cum să fie iarna. Într-adevăr, oile nu pasc în tot timpul anului. De exemplu, ciobanii noștri români, scot oile la păscut de prin Aprilie-Mai, până prin Noiembrie.
Și de aici, încep discuțiile. Dacă e să o luăm istoric, sărbătoarea nașterii Domnului, apare după vreo 200 ani, de la nașterea Mântuitorului. Adică după cel puțin încă 100 de ani, de la moartea apostolilor.
Iar data, se pare că a fost aleasă peste data unor sărbători deja consacrate în culturile lor, dar erau zile, în care ei sărbătoreau zeii lor păgâni.
Acuma, nu putem ști prea multe, decât că ei doar sărbătoreau de acuma nașterea Domnului Isus Hristos, folosindu-se de calendarul vechi. În sensul că, ei după convertirea la creștinism, se prea poate să fi zis ceva de genul: ”dacă înainte aveam zile libere de la diverse munci, pe datele astea, acum, schimbăm motivul sărbătorii și sărbătoritul, dar păstrăm aceleași date, pentru că ne sunt potrivite”. Nu putem ști exact, dar este o presupunere a mea.
Dar, de aici, la certurile dintre creștini, nu a fost deloc cale lungă.
Cei care află informațiile cum că sărbătorile acestea au origine păgână ca și dată, le consideră eretice și încep să prezinte tot felul de atitudini superioare și mândre, față de cei care nu știu aceste aspecte și țin foarte mult atât la sărbători, cât și la datele acestora.
Totuși, noi, ca și creștini veritabili suntem chemați la dragoste, nu la îngâmfare.
În ce privește lucrurile jertfite idolilor, știm că toți avem cunoștință. Dar cunoștința îngâmfă pe când dragostea zidește.
Dacă crede cineva că știe ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.
Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.
1 Corinteni 8:1-3 VDC
Cred că versetele de mai sus tratează perfect această problemă a discuțiilor despre aceste sărbători.
Iar dacă cineva mai vrea o referință, în cartea Romani, capitolul 14, găsim mai pe larg dezvoltat subiectul încredințărilor și al îngăduinței.
Cine ești tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuși va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui.
Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulțumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; și aduce și el mulțumiri lui Dumnezeu.
În adevăr, niciunul din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine.
Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire și peste cei morți, și peste cei vii.
Romani 14:4-9 VDC
Acum, după ce am stabilit acestea, haideți să răspundem la întrebarea din titlu.
Vedem în Romani 14, versetele 7, 8 și 9, ceva foarte interesant. Că Domnul Isus Hristos, a murit pentru noi, ca să aibă stăpânire peste fiecare din noi.
Acum, lăsăm un pic să se așeze acest cuvânt, și analizăm un altul.
La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor.
Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.
Ioan 1:1-5 VDC
Cine este Cuvântul? Domnul Isus Hristos. Dacă nu ești convins, haideți să ne uităm în Biblie.
Și Cuvântul s-a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai cu slava singurului născut din Tatăl.
Ioan 1:14 VDC
Da, Domnul Isus Hristos, prin care s-au făcut toate și care luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o, s-a întrupat și a trăit pe acest pământ, printre noi, plin de har și de adevăr.
Ziua în care El s-a întrupat, noi numim Nașterea Mântuitorului.
Iar pentru că Biblia nu ne dă această dată exactă, există păreri diferite și se crează tot felul de partide.
Dacă unii spun că data dacă nu ne este oferită, înseamnă că nu e importantă, eu zic altceva.
Eu zic că, la nivel de individ, fiecare ar trebui să se bucure de ziua în care Cuvântul lui Dumnezeu ne-a străpuns inimile, ne-a cercetat, ne-a iertat păcatele și de atunci locuiește în interiorul nostru. Nu zic să o sărbătorim numaidecât, dar să ne bucurăm de ce minune ne-a făcut Domnul Isus Hristos în viețile noastre, eu zic că este obligatoriu. Și da, putem stabili o zi specială, ca fiind ziua nașterii noastre din nou, când Cuvântul s-a întrupat în mine, sau când eu am fost născut din nou, ori putem sărbători în fiecare zi acest măreț har.
Cât privește adunarea, n-ar trebui să existe decât o stăruință în a fi toți umpluți de Duhul Sfânt, ca mai apoi să vorbim de o unitate reală și o bună învoială.
Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.
Galateni 2:20 VDC
Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte.
A lui Dumnezeu să fie toată slava în veci! Amin.