De unde vin gândurile?
Pentru cei care și-au nesocotit și implicit au pierdut abilitatea de concentrare, am și o variantă scurtă a articolului:
Ceea ce consumi, va determina ceea ce ești, vezi, auzi, vorbești și gândești.
Da! Asta-i tot.
Acum, pentru cei care vor să își redobândească abilitățile extrem de valoroase, vor trebui să se lupte și, costul nu va fi unul ușor de suportat. Totuși, vestea bună e că merită!
Știți, oamenii au în perioada aceasta prea mult timp liber. Și îl ocupă cu tot felul de activități nocive, ce, pe deasupra creeză dependență…
Unii sunt dependeți de substanțe toxice pentru trup, alții pentru partea emoțională, alții chiar consumă lucruri ce le amețesc, chiar omoară partea rațională…
Off… De-am înțelege durerea lui Dumnezeu… pe care o putem traduce așa: ”Eu v-am creat așa de minunat, ca voi să creșteți, să vă bucurați de darurile pe care Eu vi le-am pregătit, iar voi, în loc să creșteți, vă distrugeți…”
Câți pot afirma mândri, cu voce tare aceasta: ”sunt dependent de activități care mă distrug și mă despart de Dumnzeu, Creatorul meu!”?
Acum, să revenim la gânduri. Ele pot veni, ca și sursă de la Dumnezeu, sau de la cel rău.
Cu alte cuvinte, nu pot veni dintr-o sursă neutră. Ci, personal, sunt convins că sunt doar 2 categorii de gânduri: bune și rele.
Da! Sunt gânduri ce par bune, dar sunt de fapt rele și sunt gânduri ce par rele, dar ele sunt de fapt bune.
De aceea cred că cel mai bine este să nu ne grăbim să le categorisim, ci să le analizăm din perspectiva rezultatelor, sau dacă e să le comparăm cu un drum, întrebarea cheie ar fi: ”drumul acesta, unde mă duce? Care e destinația lui finală?”
Dacă mă apropie de Dumnezeu, dacă mă smerește, chiar dacă în primă fază părea rău, el are ca sursă bunătatea lui Dumnezeu.
Da! Pedeapsa lui Dumnezeu pentru mine, chiar dacă uneori este atât de rea că îi îngăduie celui rău să mă chinuie (vezi Iov), dar cu limite bine stabilite, vine din dragoste, pentru a mă crește și a scăpa de osânda lumii.
Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecați. Dar când suntem judecați, suntem pedepsiți de Domnul, ca să nu fim osândiți odată cu lumea.
1 Corinteni 11: 31,32 VDCC
De partea cealaltă, plăcerile de-o clipă aparent sunt așa de interesante și de bune, dar, după consumarea aparențelor, se dă de gustul amar al iadului și anume al robiei păcatului….
Câți vreți cu adevărat și conștient să alegeți o veșnicie să trăiți cu gustul acela insuportabil de amar, care apare după ce plăcerea de-o clipă și-a terminat efectul?
Și adevărul e, că în iad, nu va mai fi nicio plăcere și nicio șansă de a retrăi plăcerea, ci:
- singurul gust va fi amărăciunea;
- singurul peisaj pentru ochi va fi întunericul;
- singurul sunet va fi scrâșnirea dinților;
- singurul sentiment va fi regretul…
Acum, dacă eu mă alimentez cu știri, tot felul de chestii mondene, moderne și ”actualizate la vremea aceasta”, plăcerile acestea, o dată consumate, vor genera gânduri rele, pe care le voi observa în tot felul de idei și dorințe înspre a păcătui.
Și de ce toate acestea? Pentru că gândurile noastre intră în noi prin trupul (auz, simț, văz) nostru, sau prin duhul (credință, cuget) nostru, având ca destinație sufletul nostru (rațiune, voință și emoții).
Dacă eu tot aud, văd și simt despre tot felul de lucruri păcătoase și rele, la un moment dat, gândurile mele vor fi rele și mă vor îndemna la lucruri rele. Ba chiar uneori vor fi îmbrăcate ca fiind, prin comparație cu ce-am consumat: ”mai puțin rele!”.
Dar, mai puțin rău, înseamnă tot rău!
Acum, ca gândurile să vină prin duhul nostru, după ce noi ne tăvălim în mocirla păcatelor, e ca și cum Dumnezeu ar arunca mărgăritare porcilor…
Ce putem face noi? Să ne curățim, alimentându-ne apoi cu Cuvântul lui Dumnzeu, smerindu-ne, pocăindu-ne și împlinind Cuvântul lui Dumnzeu în viețile noastre, având ca temelie credința în Domnul Isus Hristos.
Cât din timpului unei zile ne alimentăm cu Biblia?
Și mai este un lucru foarte interesant: vorbirea mea se schimbă!
Da! Dacă eu mă alimentez constant cu Biblia, gândurile mele încep să se preocupe doar cu înțelegerea și mai bună a textelor consumate. Și observ că de exemplu, necazurile lui Iosif, se aseamănă cu necazul meu, dar nu rămân deznădăjduit, sau să fiu îndemnat la un ”rău mai mic”, ca și în cazul de mai sus, ci, sunt îndemnat la răbdare, având nădejde că într-o zi, necazul se va sfârși, iar bucuria va veni.
E diferență, nu?
Haideți să lăsăm mândria ce ne conduce la păcat, să ne smerim, să ne pocăim, să renunțăm la obiceiurile ce ne mănâncă timpul nostru de alimentare cu Biblia și să ne apucăm serios de a consuma Biblia, ca niște dependeți de Biblie!
Da! Aș vrea să fim dependenți de Cuvântul lui Dumnezeu!
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
2 Timotei 3:16-17 VDCC
Dumnzeu să ne ajute, să ne cerceteze și să ne umple inimile noastre cu harul Său și cu evlavie pentru Cuvântul Său! Amin.
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.