Îmi doresc de foarte mult timp să scriu despre Domnul Isus Hristos: Domnul meu, cel bun, care domnește din veșnicii în veșnicii.
Și scriu acest articol într-o zi de miercuri și nu vineri, cum fac de obicei.
Motivele sunt multe, dar poate cel mai important, ce merită amintit este acesta: când scriu despre Domnul meu, nu vreau să fie ceva din categoria normalității, să fie ceva cu totul special.
Iar ziua de miercuri este chiar în mijlocul săptămânii, având 3 zile la stânga ei și 3 zile la dreapta.
D L M M J V S
În timp ce omul domnește peste alți oameni, folosind tehnici de manipulare, minciuni (adevăruri spuse incomplet, ori mascând neadevărul în limbaj tehnic), este un Domn drept, care domnește peste întreg universul, prin dragoste și adevăr.
Dacă unii domnesc un mandat, sau 2-3, acest Domn minunat, domnește din veșnicii în veșnicii.
Dacă unii domnesc căutându-și propriile interese, acest Domn iubitor, Și-a dat viața pentru omenire…
Dacă unii domnesc fiind robiți de pofte și păcat, acest Domn sfânt, a biruit totul!
Iar lista aceasta e lungă…
Și totuși, majoritatea oamenilor preferă domnia oamenilor…
Dar, cine dorește ca omul să domnească peste alt om, acela nu-L cunoaște pe Domnul Isus Hristos și caută să-L întristeze pe Dumnezeu.
Toți bătrânii lui Israel s-au strâns și au venit la Samuel, la Rama.
Ei au zis: ”Iată că tu ești bătrân și copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi ca să ne judece, cum au toate neamurile.”
Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: ”Dă-ne un împărat ca să ne judece.” Și Samuel s-a rugat Domnului.
Domnul a zis lui Samuel: ”Ascultă glasul poporului în tot ce-ți va spune, căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.
1 Samuel 8:4-7 VDCC
(intenționat am lăsat versetele 8 și 9 pentru citirea individuală, pentru că îmi doresc să analizezi în detaliu, acest pasaj)
Și nu doar caută să-L întristeze pe Domnul, ci, L-au părăsit, slujind altor dumnezei, ajungând la apogeu, unde caută să-L lepede.
Abia acum, din starea aceasta de răzvrătire față de acest Domn minunat, bun și scump, a noastră, în care noi am aprins mânia lui Dumnezeu, putem să ne apropiem cu smerenie să înțelegem ce înseamnă dragostea Lui:
Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
Romani 5:8 VDCC
Și dacă știm că:
Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 6:23 VDCC
Atunci, ne bucurăm de concluzie:
Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu.
Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.
Și nu numai atât, dar ne și bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
Romani 5:9-11 VDCC
Ce domnitor cunoașteți voi, care să fi dat legi, pe care oamenii lui să le păzească, iar când toți oamenii s-au răzvrătit și au încălcat toată legea, el să-și dea propriul fiu, să moară pentru acei oameni răi, vrednici de moarte?
În afară de Singurul Dumnezeu Adevărat, nu este altul!
Dumnezeu Tatăl, ne-a dat pe Fiul Său, să fie Domnul nostru și Hristosul (Mântuitorul) nostru!
Și noi, pentru a fi mântuiți, prin Domnul Isus Hristos, este să credem.
Totuși, deoarece credința este un element atât de profund și greu de pătruns, trebuie prezentate cel puțin două aspecte:
- Credința se trăiește în permanență; și încontinuu iau deciziile de viață, pe baza ei (cel neprihănit va trăi prin credință – Romani 1:17).
- Credința se mărturisește cu gura și celorlalți oameni (Romani 10:8-11).
Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.
Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: ”Oricine crede în El nu va fi dat de rușine.”
Romani 10: 9-11 VDCC
Dacă crezi din inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe Domnul Isus din morți, înseamnă să crezi, practic întreaga Evanghelie.
Și anume că, Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a întrupat, a trăit o viață fără de păcat, ca și om, a murit luând asupra Sa, toate păcatele omenirii, apoi a înviat și S-a înălțat la ceruri și DOMNEȘTE, stând la dreapta lui Dumnezeu.
Iar nouă ne-a lăsat promisiuna că El se va întoarce și ne va lua cu El, să locuim în locul pregătit de El, o eternitate, o viață fără de sfârșit, o viață veșnică.
Și mai crezi și că orice om care va crede în Domnul Isus Hristos, din toată inima, va fi părtăș la aceeași viață ca a Lui, prin credința în El.
Adică, din drumul păcatului, care mă îndreptă spre moartea veșnică (iadul), cât încă mai am suflare în mine, să chem Numele Domnului peste mine, să cred din toată inima mea, iar El, să vină la mine și să aibă milă de mine.
Iar această milă, este un har (dar nemeritat)! Și prin acest har, eu primesc iertarea păcatelor și învierea mea, prin nașterea din nou.
Deci, eu, sunt înviat de Domnul, trecând astfel, de la moarte la viață.
Slavă Domnului, în veci! Amin.
Ar fi așa de multe de spus…
Dar, înainte de a încheia, revin la Domnul, care domnește din veșnicii în veșnicii.
Când spun că Isus este Domnul meu, spun că eu sunt sclavul Lui.
Iar, dacă pentru noi, cuvântul domn, pe care îl atribuim complet eronat oamenilor din jurul nostru (ca o formă de respect), nu ne spune mare lucru, amintesc aici, că un domn, trebuie să aibă o împărăție și să domnească, fără să fie stăpânit de altceva, sau altcineva.
De aceea, unul singur este Domn și unul singur Domnește cu adevărat din veșnicie în veșnicie!
Și acest Domn, Domnul meu și a tuturor care cred din toată inima lor în El, este Domnul Isus Hristos!!!
Slăvit să fie Domnul Isus Hristos, prin care toate s-au făcut și care domnește în veci de veci! Amin.