Rechinii sunt la locul lor de la-nceput, numai că trebuie să…
Da, astăzi nu voi completa propoziția din titlu imediat. Dacă vrei să vezi despre ce e vorba, va trebui să citești tot.
Bineînțeles, dacă ai și dorință și curaj, vom porni în această aventură.
Imaginea la care ne uităm, pentru început este de pe plaja unei mări. Marea majoritate a oamenilor preferă să stea pe plajă și să lenevească. Aceștia sunt cei care se cred că sunt în siguranță. Vom vedea dacă și pe termen lung, când vom trece la perspectivele, din care analizăm detaliile imaginii.
Apoi, în mare, sunt câteva bărcuțe, în care o mână de oameni pescuiesc.
E liniște pe mare. Mrejile încetul cu încetul atrag tot felul de pești. Pescarii, inspirați de oamenii de pe plajă, se lasă pradă leneviei și încep să se relaxeze și să scoată mrejile din apă.
Au prins ceva pești, iar pentru că acțiunile lor au fost conduse de lene și confort, decid să petreacă pe barcă, începând să pregătească peștii prinși.
Zis și făcut. Peștii sunt tăiați, curățiți și puși pe-un grătar improvizat, iar resturile sunt aruncate în mare. Sângele peștilor sacrificați plus resturile, invită rechinii la ospățul pescarilor. Iar când rechinii văd că au fost doar câteva resturi, încep să caute în zonă, o mâncare consistentă, iar barca aceea merită măcar, un pic împinsă, că: ”cine știe, poate cade ceva bun de pe ea.”
Impactul vine, iar frica alungă rațiunea pescarilor, de pe una din bărci. Și da, nu toate bărcile au scos mrejile din apă, nu toți pescarii leneveau. Ci, pentru a prezenta corect imaginea, trebuie să spunem că, cei plini de frică, sunt cei care au lenevit și au sărbătorit mai repede decât trebuia și unde nu trebuia.
Dar fapta e deja săvârșită. Acum, pescarii leneși și petrecăreți, au 2 mari probleme:
- O gașcă de rechini flămânzi, se plimbă în jurul bărcii;
- De la impactul ciocnirii rechinilor cu barca, grătarul improvizat a vărsat focul pe puntea bărcii.
Nimeni nu vrea să bage mâna în apa mării ca să stingă focul, pentru că, se teme de rechini. Iar focul se tot extinde…
Tu ce-ai face în situația aceasta?
În timp ce te gândești la răspuns, haideți să ne depărtăm de problemele pescarilor leneși și nepricepuți, ca să privim imaginea de ansamblu.
De la depărtare, imaginea e mult mai frumoasă. O barcă, la asfințitul soarelui, reflectă culoarea roșiatică a soarelui ce vrea să vadă și alte locuri.
Și în acest peisaj liniștitor, apare ceva mare. Mă uit mai bine și văd un vapor imens. E un vas petrolier ce înaintează fără să-i pese de nimic și nimeni. E prea mare ca să-i pese de ceva. El are drumul lui și-atât.
Rechinii? Oamenii de pe acest vas uriaș râd ironic când aud de rechini. În acest vas, ei sunt prea puternici pentru a fi interesați de cât de periculos este un rechin.
Când la un așa vas, s-au unit mii de oameni să îl construiască și apoi să-l manevreze, e normal să fie, împreună, mai puternici decât găștile de rechini. Ei au alte pericole, mai mari, de care se îngrijorează.
Dar, pentru că se mândresc și se încred în puterea fierului, o stâncă de gheață le sparge vasul, iar ei ajung cu toții, în câteva minute în apele mării, pline de rechini.
Căderea lor, îi smerește instant, când se văd atât de aproape de rechini, lipsiți de ajutor… Dar oare nu-i un pic prea târziu? …
Acum, pentru oamenii de pe plajă și pentru pescari, scufundarea vasului gigant înseamnă foamete: pescarii nu mai au ce prinde, pentru că peștii au murit, iar oamenii nu mai pot cumpăra peștii de la pescari, ca să-i mânânce.
Abia în aceste clipe grele realizează oamenii leneși de pe plajă cât de importanți sunt pescarii pentru ei… Dar oare nu-i și aici un pic prea târziu? …
În schimb, pescarii care au vâslit, când parcă toți erau interesați să lenevească, au tot crescut în cunoștință, în pricepere și în putere și pot merge în larg să pescuiască, de unde petrolul încă n-a ucis peștii, chiar dacă sunt rechini mai mari acolo.
Și pentru că aceștia sunt puțini, ei nu vor putea să hrănească pe toți cu pește, ci doar pe familia și apropiații lor.
O idee ar fi să fii unul din ei, sau măcar un ajutor al lor, pentru a face parte din apropiații lor.
Dar, cu cât meditez mai adânc la aceste imagini, cu atât gândul meu este dus la imaginea în care Domnul Isus, hrănește în pustie, mii și mii de oameni și strâng, la urmă, după ce s-au săturat, coșuri pline cu firmituri.
Și aceasta pare a fi mare, până înțelegi Evanghelia. Pentru că, după ce înțelegi ce a făcut Dumnezeu pentru noi, prin jertfa Domnului Isus Hristos, oferind șansa la viața veșnică oricui crede, se pocăiește și își încredințează viața în mâna Lui, te smerești și te întrebi dacă nu-i prea târziu pentru tine.
Dar, dacă încă mai ai suflare în acest trup, vestea bună este că: ”încă nu e prea târziu să vii la Isus! Vină acum! Nu amâna, ca să nu poți fi ispitit și apoi să amâni, până e prea târziu! Rezolvă-ți problemele vieții veșnice chiar acum, ca să poți fi oricând pregătit!”
Pentru că zici: ”Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic”, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi.
Eu mustru și pedesesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te!
Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine.
Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.
Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.
Apocalipsa 3, de la 17 la 22 VDCC
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.