Viața și frumusețea florii
Sunt așa de multe flori în lumea aceasta creată de Dumnezeu! Iar frumusețea lor nu le-o dă numărul lor mare, pentru că văd că orice floare, în mod individual este extrem de frumoasă.
Da, uneori tindem să spunem că o floare nu este frumoasă din cauză că asociem o experiență neplăcută cu efectele mai puțin plăcute, efecte venite din partea plantei care ține acea floare.
Și aici îmi vine imediat în minte acea buruiană spinoasă, care m-a înțepat de nenumărate ori, chiar și prin mănușile de protecție. Dar, chiar dacă voi face tot posibilul să n-o las să crească în grădina mea, până să fie capabilă să scoată floarea, tot mă pot bucura și recunoaște în mod obiectiv că acea floare este frumoasă.
Acum, sunt eu un tiran dacă nu las buruienile să-mi înfrumusețeze grădina și curtea mea cu florile lor? Pentru buruieni probabil că sunt.
Și eu chiar vin și spun că: „Ar fi bine să fiu și să rămân așa!”
Pentru că, alegerile mele trebuie să fie foarte clare: ”vreau să culeg spini și pălămidă cu roadele lor, sau vreau să muncesc, cu sudoarea frunții, pentru ca adevăratele legume și fructe să înflorească și să-mi slujească de hrană?”
Oo, cât de multe subiecte pot ieși din acest subiect al florilor…
Dar pentru că timpul este unul limitat, voi prezenta un set de imagini interesante:
Acest set de imagini ne prezintă un băiețel ce avea o cutie de metal, unde strângea lucrurile ce îl impresionau. Pe timp de iarnă, a strâns el câteva lucruri de prin casă. Dar, când primăvara veni, florile l-au impresionat așa de tare că pentru câteva zile uitase complet de cutiuța lui metalică.
Totuși, după câteva zile, a ajuns să se obișnuiască cu frumusețea florilor și a început să le facă un clasament al frumuseții.
Bineînțeles, că cele mai multe ocupau ultimele locuri, iar cele mai rare, primele. Totuși, când toate sunt frumoase, clasificarea după frumusețe, în mod obiectiv, nu își are locul. Ci numai după alte criterii se poate face o clasificare adevărată.
Dar acceptă compromisul și pune mâna pe cea mai rară floare. Apoi, după ce o rupe, o pune în cutia lui metalică și îi pune capacul.
Timpul a trecut, căldura și lumina de afară l-au îndemnat pe copil să facă diverse și diverse activități, că vara s-a scurs așa de repede, iar cutia metalică a rămas neatinsă în dulap. Abia când toamna a început să vină cu frig și ploi și-a amintit de cutia metalică.
Și atunci și-a zis el: „Nu voi lăsa ca vremea urâtă de afară să-mi strice ziua. Voi scoate din cutia mea metalică acea floare frumoasă și mă voi bucura din nou.”
Dar când a fost deschisă cutia, impresionarea a venit cu un bagaj mare de dezamăgire, deoarece acea floare rară, plină de viață și frumusețe, acum era strânsă, uscată, lipsită de viață și fără nicio frumusețe…
Ce m-a impresionat pe mine cel mai tare au fost imaginile ce au urmat, când băiețelul, în fiecare an făcea exact același lucru… Și chiar eram curios când se va opri… Dar, chiar și bătrân, cu o grămadă de cunoștințe despre tipurile de flori, se lăsa impresionat de frumusețe primăvara, iar toamna, se lăsa dezamăgit când deschidea cutia metalică…
Băiețelul acesta, devenit bătrân, în cele din urmă a murit neînțelegând nimic…
Florile au ieșit și primăvara aceasta și vor ieși și în toți anii cât va mai fi viață pe acest pământ…
Totuși, după cum viața florii e scurtă, așa e și viața omului: tot scurtă.
Așa că n-ar trebui să încerc să o conserv, că oricum n-am nici ce, nici de ce și nici cum face asta.
În schimb, pot învăța de la flori: să deschid floarea, s-o îndrept spre lumina care vine de la Dumnezeu și să-L laud pe El! Apoi după ce insectele se vor hrăni cu polenul meu, eu va trebui să mor (spiritual), ca roadele Duhului Sfânt să se poată naște. Iar când rodul a crescut la maturitate, pe lângă gustul și mirosul bun și plăcut, Stăpânul meu cel Bun, îmi va planta sămânța într-un pământ bun, ca să iasă un copac întreg ce va rodi în fiecare an sute și sute de roade bune.
Ce minunată e viața trăită în frică și ascultare de Dumnezeu, fiind călăuzit de El din aproape în aproape în fiecare clipă!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.