Nașterea din nou – începuturile creștinului

Nașterea din nou – începuturile creștinului

Ca să putem discuta despre nașterea din nou și despre începuturile creștinului, trebuie în primul rând, ca acest articol să fie considerat o continuare a articolului de săptămâna trecută, iar dacă nu l-ai citit, ori dorești să-ți reîmprospătezi memoria, îl poți citi aici: Diferența între duh și suflet. (chiar îți recomand cu drag acel articol)

Da, am spus o continuare a articolului, dar nu înseamnă că e neapărat o continuare din perspectiva fluxului de evenimente. Adică, dacă e să analizăm din perspectiva aceasta, am putea să spunem că este un detaliu prezentat subtil în articolul precedent, iar în articolul de astăzi, ne axăm privirile asupra acestui detaliu.

Și îmi propun să fie un articol scurt, ușor de înțeles și practic, oferind astfel posibilitatea fiecăruia care dorește să aprofundeze să se lupte cu Biblia, până ce, primește lumina în cele căutate. Astfel, nu va fi o analiză aprofundată, ci mai degrabă o provocare înspre studiu.

Vom avea nevoie de câteva texte din Biblie.

După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: ”Fraților, ce să facem?”

Faptele Apostolilor 2:37 VDC

Care cuvinte? Îți recomand studierea întregului capitol (Faptele Apostolilor cap 2). Dar, pentru a face legătura, trebuie spus că aceste cuvinte ies din gura unui om, ce tocmai experimentase umplerea cu Duhul Sfânt (versetele 3 și 4).

În urma acestei umpleri, un om căruia îi era frică de oameni (lepădarea lui Petru de 3 ori), îl vedem acum în fața tuturor vorbind plin de încredere.

Un om nou!

Dar aici are loc nașterea lui Petru din nou?

Am putea spune că aici este completată, din cauza coborârii Duhului Sfânt pe pământ, astfel împlinindu-se vorbele/promisiunea Domnului Isus Hristos (Ioan 16:7).

Dacă aici este completată, începutul nu e tot aici. Ci, îl găsim la începutul cărții Ioan.

Și l-a adus la Isus. Isus l-a privit și i-a zis: ”Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care tălmăcit înseamnă Petru).

Ioan 1:42 VDC

Nașterea din nou, făcută de Duhul Sfânt, prin Cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă că: am murit față de păcat și am fost înviat pentru Dumnezeu, iar Domnul Isus Hristos, îmi dă nu doar o viață nouă, ci și un nume nou, dar și (poate cel mai important pentru mine) mântuirea în dar.

Totuși, se mai întâmplă ceva.

Mai ții minte versetul din Evrei 4:12? În care Cuvântul, o sabie cu două tăișuri, străpunge și separă duhul de suflet?

Ei bine, îi vedem și pe oamenii care au ascultat cuvintele rostite de Petru, prin Duhul Sfânt, că le-au străpuns inimile.

Deci, cuvintele acestea, înțelegem că sunt de fapt Cuvântul. Iar dacă analizăm Ioan 15:3 găsim piesa care completează acest puzzle.

Acum voi sunteți curați, din pricina Cuvântului, pe care vi l-am spus.

Ioan 15:3 VDC

Deci, în momentul auzirii Cuvântului, Cuvântul mă curățește (dacă eu doresc și aleg asta), iar Duhul Sfânt, sădește în mine credința, ca mai apoi, eu să pot mărturisi cu gura și asculta întru totul de El. Acțiunile noastre, fiind efectul credinței în Domnul Isus Hristos.

Și acum, poate te întrebi: de ce aș vrea să fiu născut din nou și de ce aș căuta să înțeleg și să studiez acest domeniu?

Răspunsul ni-l dă chiar Domnul Isus Hristos:

Isus i-a răspuns: ”Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.

Ioan 3:5 VDC

Și aici, nu este vorba despre botez, ci despre nașterea din nou. Dar despre botez, vom vorbi altădată.

Domnul să ne binecuvinteze pe fiecare în parte!

A lui Dumnezeu să fie toată slava în veci! Amin.