Rugăciunea, din nefericire, noi am standardizat-o. Dar, aceste standarde, nu cred că vin de la Dumnezeul cel Viu.
Când cineva vorbește de rugăciune, mai că ne gândim că ”trebuie să fiu motivat să mă rog pentru o anumită cauză”, ori, există un format, pe care dacă nu-l respectăm, riscăm să fim auziți de alții că noi ne rugăm aiurea.
În fine.
În Iacov 5:13 găsim asta:
Este vreunul printre voi în suferință? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!
Iacov 5:13 VDC
Parcă nu vedem vreun standard omenesc impus aici.
Apoi, se merge pe ideea categoriilor. Există genuri de muzică sfinte, altele, mai lumești, iar altele, diabolice.
Cu asta, cumva rezonez, dar îl folosesc ca pe un barometru personal și nu pentru a-i categorisi pe alții.
Există și o întreagă mișcare numită laudă și închinare. Care sună incredibil. Dar, în realitate, un grup (de tineri, cel mai adesea), ies în fața unei adunări locale și cântă niște cântări. Un fel de motivatori la cântare. Și uite așa, transformăm rugăciunea și lauda, în ceva standardizat după bunul plac al firii noastre păcătoase.
Aceste instrumente divine, prin care noi avem posibilitatea să ne închinăm lui Dumnezeu și să-L lăudăm, le administrăm pe baza standardelor firii noastre pământești.
Rezultatul n-are cum să nu fie altul, decât eșecul.
Dragă cititor, te întreb sincer: dacă ești într-o suferință, ești lovit, iar durerea este așa de mare, încât îți vine să țipi, chiar ai nevoie de cineva, din exterior, să te motiveze să țipi?
Nu cumva, întâmplându-se așa, efectul ar fi diametral opus? Adică, să fiu distras, iar, în loc de a mai descărca acea energie prin țipăt, să îmi ascund durerea în spatele unei măști.
Eu personal, văd rugăciunea și lauda ca fiind timpul meu de a vorbi cu Tatăl meu din ceruri. Dar, toate acestea, nu le administrez eu, cu firea mea. Ci, mai întâi caut să fiu umplut de Duhul Sfânt, pentru a fi sigur că El este la cârma vieții mele și-L las pe El să administreze aceste instrumente divine și să mă călăuzească în toate.
Fiind plin de Duhul Sfânt, motivația la rugăciune și laudă există în permanență. Și vine natural, din interior. La fel cum îmi vine să țip când suferința parcă e insuportabilă.
Acesta e mesajul. Fiți plini de duh, nu de must, ori nu vă îmbătați cu apă chioară! Haideți să căutăm să fim plini de Duhul Sfânt!
Doamne ne-am adunat aici mai mulți, în Numele lui Isus Hristos, pentru a-ți cere să ne umpli cu Duhul Tău cel Sfânt. Tu ne-ai descoperit că fără să fim umpluți de Duhul Sfânt, noi nu avem parte de Tine, nici aici, pe pământ, dar nici în veșnicie. Așa că, te rugăm să ne umpli cu Duhul Tău cel Sfânt pe fiecare în parte. În Numele lui Isus Hristos cerem aceasta! Tată, fii slăvit în veci! Amin!
P.S.: Eu am avut o experiență în acest domeniu, chiar în această săptămână. Și aș dori să o împărtășesc cu voi. Cântând doar instrumental, am observat că ființa mea cugetă la măreția Domnului. Iar Duhul Sfânt din mine aducea laudă și slavă lui Dumnezeu. Tot gândul meu era la Domnul Isus Hristos. Și chiar experiența era că Isus, locuiește aici, lângă mine și în mine (vezi Ioan 14:23).
Eu am înregistrat melodia. Am pus-o să se repete și am continuat să vorbesc cu Domnul și Mântuitorul meu, prin Duhul Sfânt. Am să pun un link, mai jos, de unde vei putea asculta și tu. Dar, te rog să vezi aceasta nu ca pe o melodie gândită să îi placă firii tale. Ci, mai degrabă, în timp ce o asculți, începe să te rogi, punând propriile versuri.
Astfel, rugăciunea mea, poate fi transmisă și prin instrumentul divin: muzica. Dar, toate să fie insuflate de Duhul Sfânt.
Doamne fii slăvit în veci! Amin!
Link aici -> muzică de rugăciune
Înțeleg atât de bine ce vrei să spui! De ceva timp, în ultimii ani, am experimentat și eu ce înseamnă să te rogi și să stai înaintea Domnului prin cântare. De multe ori, când cuvintele parcă nu vor să iasă pe gură în vorbire, o melodie este tot ceea ce am nevoie pentru a reuși să-mi exprim gândurile și lauda și dorințele înaintea Domnului, chiar dacă acea melodie îmi vine în limbi sau chiar fără versuri.