Mersul unei bile

frozen soap bubble against sky during sunset mersul unei bile
Mersul unei bile

Imaginea pe care o vom atinge în cele ce urmează pare o chestiune abstractă, neinteresantă și ușor de ignorat. Totuși, sunt curios dacă vei reuși să treci peste această barieră și să călătorim împreună înspre o călătorie interioară, plină de sens.

Iar când sensul există, imposibilul e văzut doar ca pe-o încercare a răbdării.

O bilă se poate naște în fabrici diferite. În fabricile zidite de oameni e multă gălăgie. Așa că, bila noastră se va naște într-o liniște puternică.

În carapacea unei scoici, ce stă liniștită în zona ei, apare încet o bilă.

Ea este învelită de-un strat moale, ce protejează și facilitează creșterea și nașterea în același timp.

Dar ce să vezi, într-una din zile, pe neașteptate, când scoica deschise larg porțile, a noastră bilă sări din locul bun, liniștit și moale și ateriză pe-un fel de topogan.

La început, topoganul nu era deloc abrupt, iar bila noastră încă avea niște bucăți din mamă ce o țineau pe loc.

Noaptea veni, aducând un frig puternic, iar bucățelele se desprindeau ușor ușor de pe bilă…

Așa că, bila noastră începea să fie liberă și să prindă în sfârșit avânt spre topogan.

Și cum cobora, viteza creștea și era tare distractiv.

Numai că distracția n-a ținut deloc mult, pentru că, la capăt, era un topogan mai mare, așezat invers. Adică, ca să poți continua trebuia să urci.

În spate dealul ce tocmai l-am coborât, iar în față, un deal ceva mai mare.

Ce-ai face tu, dacă-ai fi în locul bilei?

În timp ce bila stătea și aștepta să-i vină o idee, soarele bătea cu putere și a transformat bucățile lepădate mai sus, într-un ulei, ce imediat a ajuns în locul unde era și bila.

Ei bine… dacă urcarea părea grea, acum, să pornești de jos, dintr-o baltă de ulei, când tu ești o bilă foarte fină, devine aproape imposibil.

Există o singură soluție: ”să muncești atât de mult, încât să consumi uleiul”.

Și în timp ce bila se puse pe încercat să urce dealul următor, nu doar că se consuma uleiul, dar bila noastră devenea mai puternică și mai rezistentă la efort.

Alternativa era să se complacă acolo și să stea în balta de ulei până la sfârșit.

Totuși, bila noastră nu alege calea aceasta, de aceea se și scrie despre ea.

Bila noastră, după ce a folosit tot uleiul a urcat cu greu și multe eșecuri, sus pe dealul celălalt.

Și ce să vezi? Sus, un peisaj magnific. Dar drumul, urmează același șablon: un topogan în față (la fel de mare cât dealul tocmai urcat), iar apoi, un deal un pic mai mare decât anteriorul. Și da, la mijloc, după coborâre, bila va fi întâmpinată de-o nouă capcană, prin care să fie descurajată să mai încerce ca să urce.

Totuși, eroina noastră, înfruntă cu multă sudoare capcana aceasta și muncește din greu ca să urce.

Iar în timp ce urca, simți o împlinire și-o bucurie profundă și ca o revelație scrie acest gând:

”Să urc e adevărată bucurie! Așa că, la următoarea coborâre, nu mă voi mai lăsa distrasă de aparenta plăcere, ci voi folosi avântul coborârii, pentru a-mi face avânt spre urcare și pe cât posibil să fiu atentă la capcanele din față!”

Și uite-așa, bila noastră a început să meargă și să crească din putere în putere, urcând deal după deal.

Chiar dacă ne vine ușor să ne imaginăm că această bilă suntem noi prin încercările vieții, aș vrea să ne provocăm privind această bilă, ca fiind credința noastră.

Și credința noastră cu cât devine mai puternică, cu atât ne va conduce viața spre înălțimi mai mari și mai minunate, pline de sens și împlinire.

Iar credința cea mai bună, este credința în Domnul Isus Hristos, care, pe lângă destinația perfectă -> viața veșnică în prezența lui Dumnezeu, oferă bucurie adevărată și sens, îmbinate cu încercări și necazuri, care și acelea au un rol foarte important: smerirea și creșterea noastră.

Această credință se alimentează cu Biblia, care este Cuvântul lui Dumnezeu și sunt sigur că funcționează, deoarece, e soluția Creatorului pentru propria Lui creație.

Și cum ar putea vreodată creația să vină cu o soluție mai bună decât Cel care a făcut-o, când creația nu poate exista fără Dumnezeu?

De aceea pot să mai zic doar atât:

A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.

Psalmul 19:1 EDC100

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: