adevărata viață

Aș vrea să lupt, dar…

ianuarie 8, 2021 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

Aș vrea să lupt, dar nu am sabie, ori, nu am armură, ori cal de luptă, ori nu am cu cine. Cam astea ar fi majoritatea răspunsurilor la un sondaj.

Observi că, marea majoritate dau vina pe ceva extern, ca și motiv principal pentru care ei nu luptă acum.

Adică, dacă celui care a răspuns că nu are sabie, dacă i-ai oferi o sabie, din răspunsul lui, reiese că cum pune mâna pe sabie, cum se duce la luptă și duce lupta cea bună.

De-ar fi așa…

De fapt, răspunsurile astea evazive, în care de vină niciodată nu sunt eu, sunt răspunsurile la întrebările vitale din viața mea, pe care eu mi le dau, în așa fel, încât să îmi sabotez singur viața.

În loc să-mi spun adevărul și să încep să caut să rezolv acea problemă interioară, mă mint frumos și apoi, pasivizez o viață întreagă de pe poziția de trântor, dar eu mă văd o victimă.

Nu ai sabie? Ia cea mai bună sabie cu două tăișuri, capabilă să străpungă și să separe și duhul de suflet.

Dacă nu știi despre ce e vorba, dă-mi voie să te ajut.

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.
Evrei 4:12 VDC

Fiind o sabie cu două tăișuri, în primul rând, trebuie să te asiguri că o menții unde trebuie. În sensul că, trebuie să strălucească tot timpul. Să nu o lași să ruginească.

Dar, pentru a fi sigur că ea nu ruginește, trebuie s-o folosești zilnic. Să depui energie timp și pasiune în a exersa manevrarea acestei săbii.

Mare atenție! Această sabie tu nu o exersezi pentru alții. Nu! Fiecare trebuie să exerseze pentru sine mai întâi. Pentru că, pe câmpul de luptă, chiar nu e nevoie de un potențial soldat să care armele pentru alții.

Cum să exersez?

Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare, toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergați, dar, în așa fel, ca să căpătați premiul!
Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji.
Eu deci alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt.
Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.
1 Corinteni 9:23-27 VDC

N-am armură?

De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul.
Stați gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, având picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii.
Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău.
Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
Efeseni 6:13-17 VDC

Cu cine mă lupt?

Căci noi n-avem de luptat impotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.
Efeseni 6:12 VDC

Da! Ce ușor, simplu și direct ne dă aceste răspunsuri Biblia!

Acum, aș mai lua câteva răspunsuri, pe care, la sondajul nostru, oamenii nu prea au vrut să recunoască că ar avea și ceva probleme interioare.

Ce fac, dacă, nu lupt, pentru că mi-e frică?

Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: ”Ava!”, adică: ”Tată!”
Romani 8:15 VDC

Ce fac dacă simt că nu am putere?

Aici, pentru a avea perspectiva completă, vom avea nevoie de 3 referințe:

Cum ajunge această putere în noi și la ce ne ajută?

Ci voi veți primi o putere, când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, și până la marginile pământului.
Faptele Apstolilor 1:8 VDC

2. Am vreo siguranță că dacă cer Duhul Sfânt, voi și primi?

De aceea și Eu vă spun: cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide.
Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate i se deschide.
Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un pește, să-i dea un șarpe în loc de pește?
Sau, dacă cere un ou, să-i dea un scorpion?
Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”
Luca 11:9-13 VDC

3. Cum primim Duhul Sfânt? Sau: Cum suntem umpluți cu Duhul Sfânt?

În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut în picioare, și a strigat: Dacă însetează cineva, să vină la mine, și să bea.
Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească ceice vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
Ioan 7:37-39 VDC

Ce-ar fi să ne luptăm cu Biblia, la fel cum și Iacov s-a luptat cu îngerul Domnului și să nu ne lăsăm până nu ne binecuvintează, chiar dacă, această binecuvântare ar însemna ca trupul nostru să fie atins?

Har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos!

2021 – un an nou, sau o nouă zi?

ianuarie 1, 2021 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

Chiar nu știu dacă au fost, sau nu artificii aseară pe cer, pentru că, de la 10 (ora 22), pana pe la 6 dimineață, eu m-am odihnit. Și ce odihnă. Copiii au dormit profund, astfel, am reușit și noi, părinții, să ne odihnim.

Cred că acesta este un cadou foarte frumos și bine venit, pe care Domnul ni l-a dăruit, într-o seară când alții aleg să orbecăiască fără vreun scop, prin întuneric.

Bineînțeles că eu nu vorbesc aici despre faptul că odihna pe care Domnul ne-a dat-o, s-ar referi numai la odihna trupului, sau doar la o singură noapte, ori dacă nu ai copii, să crezi că nu poți beneficia de această odihnă.

Încearcă să vezi imaginea de ansamblu aici. Domnul ne-a invitat să intrăm în odihna Lui.

Veniți la mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
Matei 11:28 VDC

Mulți nu înțeleg despre ce odihnă este vorba. Dar, în același timp, nici nu studiază Biblia să caute răspunsuri.

Așa că, haideți să mai luăm ceva referințe. Și bineînțeles, vedem ce zice Domnul Isus, în continuare, în Matei 11:29.

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihna pentru sufletele voastre.
Matei 11:29 VDC

În mod paradoxal parcă, în loc să ne zică să dormim mai mult, Domnul Isus, ne pune la treabă, pentru a găsi odihna pentru suflet. Și nu înseamnă că muncesc până o găsesc și apoi stau. Nu!

Această odihnă a sufletului o am cât timp rămân în El.

Așa de multe lucruri am putea spune despre această odihnă. Iar despre a rămâne în El, în Domnul Isus și El să rămână în noi, am putea scrie o viață întreagă și tot n-am epuiza subiectele.

Dar aici, nu e vorba de a scrie mult și a rămâne la nivel teoretic. Că dacă ajungem să cunoaștem mult, s-ar putea să cădem în capcana cărturarilor, care studiau mult, dar nu puneau în practică.

Așa că, consider că e mai bine să beneficiem de această odihnă pe care Domnul ne-o dă, dar nu la nivel teoretic, ci practic, să trăim!

Iar dacă ți se pare că se mai poate aștepta, gândește-te că cei care se odihnesc deja în Domnul Isus, cei care alcătuiesc Biserica Domnului Isus, lucrează în vederea grăbirii Venirii Lui, pentru ca El să vină cât mai repede să-și răpească mireasa.

De aceea vedem și în Evrei 3:13-15 că accentul este pus pe astăzi.

Ci îndemnați-vă unii pe alții, în fiecare zi, câtă vreme se zice: ”Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită dela început,
câtă vreme se zice: ”Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
Evrei 3:13-15 VDC

Îmi place că aici ne mai spune ceva: în fiecare zi.

Da, noi tindem să ne facem o evaluare abia spre sfârșitul anului și începem să facem promisiuni Domnului că vom face nu știu câte lucruri pentru El, în noul an. Iar după aceea, după o săptămână, două, inimile noastre se împietresc din nou și noi nu ne afundăm iarași în păcat, unde lipsește cu desăvârșire odihna Domnului.

Nu e un aspect ușor de primit de oamenii firești, dar vă rog, în Numele Domnului să înțelegeți că despărțiți de Domnul, noi nu putem face nimic bun. Singurul lucru pe care îl putem face este să ne scăldăm în păcat, să ne lăsăm robiți de el, să ne uscăm și apoi, să scrâșnim din dinți o veșnicie, în timp ce focul iadului ne chinuie.

Închei cu un verset tot din Evrei.

Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomonească venit prea târziu.
Evrei 4:1 VDC

Dacă te gândești că e un nou an și îți poți face o evaluare doar o dată pe an, eu zic, hai să ne evaluăm continuu, sau măcar în fiecare zi. Pentru că, oricând poate veni Domnul.

Iar dacă venirea Domnului, pe cei mai mulți îi neliniștește, pe cei aleși, este momentul mult așteptat.

Isus este Domnul!

A lui Dumnezeu Tatăl să fie toată slava, în veci! Amin.

Fii căldicel și vei…

decembrie 18, 2020 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

Săptămâna aceasta am primit o imagine pe care aș vrea s-o împărtășesc și aici. E 18 Decembrie, când scriu acest articol. E perioada în care magazinele se bucură de foarte mulți cumpărători, ce cumpără și multe lucruri. Nu cred că greșim dacă spunem că acel coș mediu de cumpărături a crescut cu cel puțin 20%.

În timp ce vânzările cresc cu cel puțin 20% pentru companii, pentru cumpărători, nu cred că veniturile lor au crescut cu 20% (luând în calcul că o mărire, sau chiar un bonus, de obicei, în medie e undeva la 10%).

Totuși, aș vrea să mergem pe altă imagine. Fiind mijlocul lui Decembrie, ne gândim și la cozonaci. Dar parcă am uitat de nucile verzi, ce, în urmă cu câteva săptămâni, le așteptam cu nerăbdare și fără nicio problemă, ne murdăream pe mâini să le scoatem din coaja aia verde, să le crăpăm, apoi să le dăm jos acea cojiță, pentru a ajunge la miezul acela alb și extrem de bun.

Cât efort, dar ziceam pe-atunci că merită.

Ce vreau să spun cu aceasta?

Eu chiar n-am văzut un om normal care să vrea să guste acel miez extraordinar de bun și proasptăt, luând nuca, în coaja verde, direct din pom și savurând-o. Chiar dacă ar fi încercat cineva, dinții, ori măselele, chiar dacă ar fi patruns prin coaja verde, s-ar fi oprit brusc și violent de coaja maronie, mult mai solidă. Iar dacă întâmplarea a făcut că a trecut și de ea, omul leneș ar fi mâncat miezul, cu tot cu pielița aceea maronie și amăruie.

Totuși, noi din nucă, facem, în iarnă, crema de cozonac, pe care o savurăm din plin, în special, în perioada de sărbători.

Dar, la cozonaci, n-am văzut nicio gospodină, sau vreo brutărie care să ia miezul și să-i elimine pielița amară, înainte de a-l măcina pentru cozonac.

Imaginea aceasta este extrem de profundă și o putem analiza din mai multe perspective, putând extrage învățături multe și necesare nouă. Totuși, în articolul de astăzi, ne vom limita doar la o singură perspectivă, lăsându-ți posibilitatea să le descoperi tu pe celelalte, ori, poate, vom relua o altă perspectivă, într-un articol viitor.

De ce nu se scoate pielița? Pentru că s-a uscat, iar amăreala aceea, a intrat puțin în miez și s-au omogenizat gusturile, iar nouă a ajuns să ne placă acest gust.

Totuși, dacă e să comparăm un miez proaspăt, fără pieliță și unul uscat cu pieliță, vom vedea că gusturile sunt total diferite, iar eu unul sunt convins că oricare am fi, am considera că miezul proaspăt este mult mai bun.

Dar, majoritatea nucilor, se consumă în forma de gust omogenizat și nu proasptăt.

Și acum te întrebi: ”Și ce?”

Eu n-am nimic împotrivă, dar, această imagine și această constatare, îmi provoacă o durere în interiorul meu, când văd că aceasta este o reprezentare fidelă a ceea ce se întâmplă cu noi, ca oameni.

În loc să dezbrăcăm păcatul și să căutăm neprihănirea, noi eliminăm natural coaja verde, apoi ne uscăm în coaja lemnoasă maronie, în timp ce, pe dinauntru, ne uscăm și ne compromitem cu păcatul. Da, ne omogenizăm cu păcatul amar și ne obișnuim cu el.

Acum, Stăpânul nucilor, când le crapă coaja lemnoasă, vede că aproape toate sunt maronii, unele sunt uscate de tot, iar altele au mucegăit. Dar, bucuria Lui, ar fi extrem de mare să vadă că o nucă, chiar în decembrie, a dezbrăcat păcatul și este mereu albă și proaspătă, cu acel gust bun.

Meritele nu sunt decât ale Lui, ale Stăpânului, care a oferit totul (și soluția și puterea de a fi executată)! Dar totuși El se bucură de mine și mă binecuvintează, dacă mă găsește așa, în orice perioadă a anului.

Iar după ce gustă în Decembrie, un miez proasptăt, ne spune ceva, în Apocalipsa:

Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: ”Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios și adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:
”Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!
Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.”
Apcalipsa 3:14-16 VDC

Dacă noi ne-am obișnuit cu acest gust omogenizat, Stăpânul nostru, Tatăl din ceruri, Dumnezeul cel Adevărat ne spune altceva: El, care este perfect și sfânt, sfânt, sfânt, El nu va accepta niciodată gustul omogenizat. El vrea gustul bun! Iar dacă acesta este compromis, El, mă varsă din gura Lui, mă leapădă, pentru că Îi provoc greață…

Da, dacă voi fi căldicel, voi avea aceeași soartă ca și cel rece și stricat, uscat, ori mucegăit…

Să nu uităm ce Dumnezeu drept și sfânt avem!

Totuși, în bunătatea Lui enormă, ne-a oferit pe Fiul Său, ca să moară pentru păcatele noastre, ca prin credința în Jertfa Domnului Isus Hristos, fiecare să aibă acces la mântuire.

Ce pot eu face? Să mă smeresc, să mă arunc la picioarele Lui, să-I cer iertare, să mă pocăiesc cu adevărat, să-mi plantez Cuvântul Lui în mine și să cer să fiu umplut continuu cu Duhul Sfânt, care mă va călăuzi în tot adevărul și mă va menține în clocot.

Nu e de joacă cu veșnicia! Haideți să luăm pocaința în modul cel mai serios și să fie prioritatea cea mai mare din viețile noastre, ale fiecăruia!

Pentru că zici: ”Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic”, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățat prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi.
Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, și pocăiește-te!
Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.
Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”
Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul”
Apocalipsa 3:17-22 VDC

Slăvit să fie Dumnezeu în veci! Amin.

Ne rugăm ca Domnul Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte!

Cum se trăiește viața la maxim?

decembrie 11, 2020 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

multiracial little girls near school bus

Acest articol este o continuare a articolului de săptămâna trecută. Dacă nu l-ai citit, ori dorești să-ți reîmprospătezi memoria, o poți face apăsând pe scrisul albastru de aici: Trăiește viața la maxim!

Haideți să începem cu imaginea de mai sus. Aici vedem că doi elevi, care ajung la școală, caută să discute despre un subiect mai puțin clar. Avantajul grupului este că, sunt șanse foarte mari ca, un elev să fi studiat mai mult acasă, ori să fi avut o sclipire și să fi înțeles ceva ce alții n-au reușit.

Acum, dacă el va ține acea experiență pentru el, va fi numit de către ceilalți, pe bună dreptate: egoist și nepăsător.

Dacă aceasta are sens în lucruri așa de mici și de comune, cu atât mai mult se aplică și în subiectul vieții trăite la maxim.

Când oamenii din jurul meu, trăiesc în aceeași beznă, în aceleași chinuri sufletești, precum și eu trăiam, până ca Domnul Isus Hristos să mă lumineze, cum aș mai putea fi eu egoist și nepăsător față de ei? Mai ales, că acum, nu vorbim de posibilitatea de a lua o notă mai mică, la un obiect, ci vorbim despre unde și cum își va petrece veșnicia.

Bun, dar haideți să presupunem că totuși zici că argumentul de mai sus nu are suficientă autoritate și preferi să stai pasiv.

Așa că, vom folosi cuvintele cu cea mai mare autoritate: cuvintele Domnului Isus Hristos, pe care le găsim, evident, în Biblie.

Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.
Ioan 13:34 VDC

Domnul Isus nu doar că n-a stat nepăsător, ci a predicat și învățat Evanghelia, pe toți oamenii (chiar și pe aceia care încercau să-L omoare, pentru că nu-L suportau). Iar El insistă și ne spune: că a ne iubi unii pe alții, cum ne-a iubit El pe noi, este o poruncă! Nu o opțiune.

Iar dacă îmi iubesc aproapele ca pe mine însumi, pur și simplu dispare și nepăsarea și egoismul.

Dar, într-adevăr, porunca asta este imposibilă pentru un om normal, firesc.

Așa că, mai avem nevoie de ceva.

În primul rând avem nevoie, ca și ucenicii Domnului Isus, să ne întâlnim noi personal cu El, iar El să ne reveleze personal și fiecăruia în parte Evanghelia și să ni se facă cunoscut.

Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu, și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.
Apocalipsa 3:20 VDC

Glasul Domnului Isus Hristos, se poate auzi în 3 moduri:

Prin citirea Bibliei (în special cărțile Noului Testament, în care avem chiar citate)
Prin vestirea/predicarea Evangheliei de către ucenicii Lui, către cei care, încă nu sunt ucenici.
Prin intermediul Duhului Sfânt, îmi va vorbi mie personal, dacă Duhul Sfânt locuiește în mine.

Iar dacă noi neglijăm punctele 1 și 2, punctul 3, s-ar putea să nu beneficiem de punctul 3 niciodată.

Dacă m-am întâlnit personal cu Domnul Isus Hristos, El îmi revelează personal Evanghelia, dar îmi descoperă și Voia Lui cu privire la mine, iar aceasta este într-o armonie perfectă cu Evanghelia revelată.

Deoarece nu știu particularitatea pregătită ție de Dumnezeu, voi trata subiectul un pic general, ajutându-te în 2 moduri:

vei fi motivat să te întâlnești personal cu Domnul Isus, pentru a afla particularitățile tale;
vei avea niște linii generale, după care să te ghidezi.

Ziceam că după ce mă întâlnesc personal cu Domnul Isus Hristos, mi se descoperă și Evanghelia într-un mod personal. În ideea că mi se va descoperi în așa fel Evanghelia, astfel încât, indiferent de nivelul meu de creștere, o voi înțelege.

Da, acele lucruri din Biblie, din Evanghelie, care ori păreau așa de simple (nu le puteam înțelege substratul/profunzimea), ori prea complicate, acum, El, mi le revelează și mă ajută să le înțeleg.

De acum, eu tot ce El îmi descoperă, trebuie să pun în aplicare în viața mea. Dacă nu aplic, nu mai primesc, deoarece El are îndelungă răbdare și mă așteaptă ca eu să și aplic ceea ce El mi-a descoperit.

Dacă aplic, El îmi va descoperi și mai mult, având experiențe din ce în ce mai profunde cu Domnul Isus Hristos, astfel ajungând să-L cunosc și mai mult.

Acum, cu aceste experiențe, se întâmplă două lucruri:

Credința mea crește, sau este întărită (prima poruncă);
Nu voi mai putea să tac, fără să-L mărturisesc pe El și aproapelui meu (a doua poruncă).

”Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
Isus i-a răspuns: ”Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău”. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: ”Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Prorocii.”
Matei 22:36-40 VDC

Bun, după ce eu mă întâlnesc cu Domnul Isus, și am experiențe personale și profunde cu El, El mă crește ca să-I fiu un ucenic.

Și ce ne-a zis Domnul Isus, nouă, ucenicilor?

Și a zis iudeilor care crezuseră în El: ”Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei”
Ioan 8:31 VDC

Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.
Ioan 13:35 VDC

Dacă aduceți mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; și voi veți fi astfel ucenicii Mei.
Ioan 15:8 VDC

Deci apostolii, pe când erau strânși laolaltă, L-au întrebat: ”Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?”
El le-a răspuns: ”Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.
Ci voi veți primi o putere, când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.
Faptele Apostolilor 1:6-8 VDC

Deoarece Domnul Isus Hristos, spune acestea unor locuitori din Ierusalim, și primul loc unde ar trebui să fie martori este și Ierusalimul.

Transpus mie, Domnul Isus îmi spune: ”Eduard, când se va coborî Duhul Sfânt peste tine, îmi vei fi martor în Dorohoi, în toată România, în Republica Moldova și până la marginile pământului.”

Dar, te rog să observi că Duhul Sfânt este oferă puterea de răbda ispita, de a avea dragoste adevărată pentru aproapele și de a-L mărturisi pe Hristos. Practic, nu fac nimic pe puterile mele, ci Duhul Sfânt face totul, prin mine.

Ce trebuie să fac eu? Să mă smeresc, să iau Cuvântul în mine și să-L sădesc în mine, dar nu superficial și să mă rog ca Domnul Isus să mă umple și pe mine cu această putere: Duhul Sfânt.

Fiind plin de Duhul Sfânt, Domnul Isus Hristos va locui în mine, iar eu voi rămânea în El. El îmi va vorbi personal, prin toate cele 3 moduri și mă va face un martor viu al Lui, iar viața mea, va fi trăită cu adevărat la maxim.

Acum, cum vei fi martorul Lui, îți va spune chiar El. Deci caută să te întâlnești degrabă cu El, și nu amâna.

Dacă totuși tu zici că tu vei fi mântuit fără să-I fii martor, citește și versetele acestea:

Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia?
Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii.
Iudeii, într-adevăr, cer minuni, și grecii caută înțelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, și pentru Neamuri, o nebunie; dar pentru cei chemați, fie iudei, fie greci, este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 1:20-24 VDC

Dacă ai ajuns până aici, înseamnă că Domnul Isus Hristos vrea să ți se descoperere și ție personal și nu într-un viitor îndepărtat, ci El poate să te cerceteze chiar prin cuvintele acestea, din acest articol, chiar acum.

Așa că, predă-ți viața chiar acum Lui și cheamă-L să ți se descopere.

Iar dacă ești deja un ucenic și crezi că acest mesaj trebuie să ajungă mai departe, poți contribui la această lucrare, distribuindu-l mai departe.

Domnul Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte și El să fie slăvit în veci de veci! Amin.

Trăiește viața la maxim!

decembrie 4, 2020 de Eduard Șoltuzu Un comentariu

Cu cât trăiesc mai mult pentru mine, cu atât viața mea e mai rea.

Acum, vine cineva și zice: ”Da! E drept, dar e și mai puțin rău decât să trăiești pentru alții, iar apoi să fii așa de dezamăgit. Că oamenii chiar dezamăgesc!”

Hmm… Da!

E un punct pertinent de vedere. Asta nu înseamnă că e și corect.

Dar, mergând pe exemplul acesta, ce ajungem să facem?

Practic ne învârtim în cerc. Am pornit să trăiesc pentru mine. Apoi, mi-am dat seama că nu asta e soluția, că viața devenea din ce în ce mai gravă. Așa că, am decis să trăiesc pentru alții. Și după câteva dezamăgiri lamentabile, am zis că: ”aleg răul cel mai mic, aleg să trăiesc pentru mine”. Bine…până revin la aceleași concluzii și iar voi încerca să trăiesc pentru alții…și tot așa…

UAU! Ce viață…

Și când îi mai auzi pe unii: ”trăiește viața la maxim!”, pe când ei, se învârt în același cerc…

Acum, poate zici în interiorul tău: ”dar este o altă soluție?”

Răspunsul e afirmativ. Doar că, întrebarea mea e următoarea: ”Chiar vrei o viață adevărată? Sau întrebi doar din curiozitate?”

Că dacă e doar simpla curiozitate, mai tentant va fi să încerci din nou și din nou cealaltă etapă din cele două de mai sus.

Dar, dacă e o dorință sinceră de afla adevărul, fiind sătul și acrit de cele două, atunci, citește în continuare.

Noi avem un Creator. Care nu e om. El ne-a lăsat o carte, ca un manual de utilizare a omului. Da, e vorba de Biblia. Acea carte, care, când a fost citită, studiată și aplicată, oamenii au trăit o viață cu adevărat spectaculoasă, atât la nivel individual, cât și la întreaga națiune.

Ei, acum, dacă începi să o citești pentru prima oară și începi cu Vechiul Testament, nu vei înțelege mare lucru, pe care să-l poți aplica.

De aceea, se recomandă citirea Noului Testament mai întâi. Iar Noul Testament, începe cu 4 cărți despre viața și spusele Domnului Isus Hristos.

Iar dacă luăm exemplul vieții Lui și-l transpunem la noi, nu doar că vom trăi o viață la maxim, ci, vom dobândi și viața veșnică.

Bun, și cum facem asta?

El ne spune să credem că El este Fiul lui Dumnezeu. Apoi, dacă noi credem că El este Fiul lui Dumnezeu, vom crede și că El, Dumnezeu, a venit pe pământ, a luat chip de om, a trăit pe acest pământ, dar chiar dacă a fost ispitit ca și noi, El nu a păcătuit niciodată. Și totuși, noi, păcătoșii, L-am răstignit. Astfel, Mielul fără cusur, a fost jertfit pentru păcătele noastre, iar noi, prin Sângele Lui suntem iertați de toate păcatele noastre. De asemenea, credem că El, a înviat a treia zi, iar după aceea, s-a înălțat la cer, stând la dreapta Tatălui, mijlocind pentru cei care aleg să creadă în El; și să ne pregătească un loc, pentru că, ne-a promis că se va întoarce și ne va lua pe ai Lui, în locul pregătit chiar de El.

Știu că e un paragraf mai lung, dar, e cel mai important, așa că dacă ai pierdut firul, nu merge mai departe, ci recitește-l.

Acum, dacă noi zicem că: ”DA! Și eu cred!”

Atunci, citind Evanghelia, vedem totuși că Domnul Isus Hristos, ne-a învățat și cum să trăim această viață. Avem porunci lăsate de El.

Prima este: Să iubim pe Domnul Dumnezeul nostru cu toată inima, cu tot cugetul, punându-ne toată încrederea doar în El.

Iar a doua este: Să ne iubim unii pe alții cum ne-a iubit Hristos pe noi, sau, în altă parte îmi zice: Să îmi iubesc aproapele ca pe mine însumi.

Păi…iar ajungem să trăim pentru alții?

Da! Doar că, e o diferență colosală. Eu nu trăiesc pentru alții. Ci eu, trăiesc pentru Hristos! Iar dacă eu trăiesc cu adevărat pentru El, eu mi-am sacrificat viața, oferindu-mi viața mea, Lui. Astfel, am murit față de păcat și acum, trăiesc o viață nouă, prin Duhul lui Dumnezeu.

Adică, acum, nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.

Iar Hristos, e singurul care poate trăi cu adevărat pentru alții. Eu, nu pot. El da. Slavă Ție Doamne!

Iar de când nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine, viața mea, o trăiesc cu adevărat la maxim. Bucuria deplină îmi umple viața!

Mă bucur, dar nu doar pentru o clipă, ci o constantă în viața mea. Iar asta…e limitată de acest trup de carne limitat. Aici, pe pământ, experimentez această bucurie, într-o formă limitată. Dar după, Hristos mă va lua la El, în noul trup, în trupul de slavă și mă voi bucura în permanență, la maxim și fără nicio limitare, pentru o veșnicie.

Acesta este crezul meu.

Acum, Domnul Isus Hristos, ne-a zis să facem ucenici și să-I fim martori. Dar despre asta, vorbim în articolul următor.

Până atunci, te invit să te faci și tu părtaș aceleiași vieți. Vino și tu la Domnul Isus Hristos! Și nu amâna! Hai chiar acum!

Domnul Dumnezeu să fie slăvit în veci! Amin.