Diferența între duh și suflet

Care este diferența între duh și suflet?

Când toată strădania mea este îndreptată spre a fi pe placul Domnului, El, în a Sa desăvârșită cunoaștere, ne dă anumite experiențe prin care, omul spiritual să crească.

Dumnezeu niciodată nu ne-a promis că ne va da experiențe prin care firea mea pământească să crească. Și aici cred că trebuie să dezvoltăm puțin.

Prin firea pământească înțeleg natura mea păcătoasă, mai exact sufletul meu, care poftește după lucruri rele, sau dacă e să folosim limbajul biblic, firea pământească poftește împotriva Duhului, iar Duhul împotriva firii.

Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva firii pământești: sunt lucruri potrivnice unele altora, așa ca nu puteți face tot ce voiți.

Galateni 5:17 VDC

Totuși, noi avem și noi un duh. Iar acest duh, cu ”d” mic, tânjește înspre Dumnezeu și legea Lui. Doar că, până la convertire, duhul meu și sufletul meu nu sunt separate, ci amestecate.

Cum adică amestecate?

Exact ca și cum ai amesteca apa, drojdia și făina, iar după ce le-ai amestecat bine, ai încerca să le separi și să pui din nou ca elemente separate. Poți? Categoric NU!

Acum ai putea spune: ”Dar noi vorbeam despre suflet și duh, de ce-ai amestecat 3 elemente? Că dacă amestecai apa cu făina, înțelegeam, dar de ce și drojdia?”

În procesul de amestecare a firii mele cu duhul, mai întâi avem nevoie să putem face diferența între bine și rău. Apoi, după ce-am mâncat din acest pom, dintr-o curiozitate (cel mai des caz), deja sufletul meu se amestecă cu duhul meu, creând o confuzie.

Iar când duhul meu e confuz, firea, într-un mod foarte subtil mă va îndrepta înspre un element tare drag ei, ce-o va ajuta să crească în acest amestec.

Pentru a înțelege mai bine imaginea amestecului trebuie precizat că: duhul este simbolizat de apă, sufletul de făină, iar drojdia este păcatul.

Apa nu are nevoie de făină și de drojdie pentru a fi consumată. Chiar din contră. Cu cât e mai pură și neamestecată cu alte substanțe, cu atât e mai bună. Făina, în schimb, este dependentă de apă. E atât de uscată, că absoarbe apa mai bine decât un burete.

Iar elementul care o ajută să crească în amestecul cu apa este drojdia.

Acum poți spune: ”dar, cum poftește firea împotriva duhului, dacă ea în primă fază, este dependentă de a fi amestecată cu apa?”

Răspunsul este acesta: Făina este elementul solid, iar în urma amestecului, rezultă tot un element solid. Firea pământească poftește înspre a-mi amesteca duhul și sufletul pentru ca duhul să contribuie la nevoile firii și fiindu-i anulate proprietățile și elementele caracteristice. De aici și confuzia. Iar firea se bucură, că prin acest amestec, duhul nu mai este o apă limpede și curată, ci e doar un aluat, (tot un solid), ce de-acum, are nevoie de doar puțină drojdie, pentru a se altera întreaga plămădeală, iar apoi să și crească.

Și de acum, dacă s-a înțeles, mergem tot la Biblie, să aflăm mai multe.

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.

Evrei 4:12 VDC

Deci, Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și are puterea să despartă sufletul și duhul, ceea ce, noi nu putem face, nici pentru noi înșine, nici pentru alții.

Acum, dacă vreau ca și în viața mea să nu mai fie confuzie și nici dorința de a păcătui, am și eu nevoie de această separare a Cuvântului lui Dumnezeu. Și poate te întrebi cum.

Tot în Biblie găsim răspunsul. În Faptele Apostolilor, capitolul 2, găsim că ucenicii au fost umpluți cu Duhul Sfânt. Apoi, oamenii ce nu au experimentat această umplere, erau ori curioși să afle ce s-a întâmplat, ori batjocoritori. Atunci, Pentru, plin de Duhul Sfânt, se ridică și vorbește plin de putere și de încredere mărturisindu-l pe Domnul Isus Hristos, ca fiind atât Domn cât și Hristos (Mântuitor) și El, chiar dacă a fost omorât de cei ce făceau parte din audiență, a fost înviat de Dumnezeu și S-a înălțat la ceruri, turnând Duhul Sfânt pe pământ.

Acum vine partea interesantă. La auzirea acestui Cuvânt al lui Dumnezeu, prin care noi suntem plini de Duhul Sfânt, iar aceasta se vede prin faptul că-I suntem martori ai Lui, vedem în versetul 37 că acești oameni au fost străpunși în inimă.

După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: ”Fraților, ce să facem?”

”Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, ”și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.

Faptele Apostolilor 2:37-38 VDC

Cei care au fost străpunși în inimă, mahrama confuziei a fost dată la o parte și ei au putut înțelege că trebuie să facă ceva.

Acum, Cuvântul lui Dumnezeu este asemănat cu o sămânță bună, ce poate să cadă pe un pământ bun, sau între spini, ori chiar între pietre.

Când eu sunt străpuns în inimă de această Sămânță, duhul meu este separat de suflet și văd limpede și clar. Dar, dacă duhul meu nu va tânji după darul Sfântului Duh, firea mea, mai repede, sau mai târziu, va relua din nou procesul amestecului și eu mă voi încadra la categoria pământurilor rele în care Sămânța a căzut.

Dacă, această Sămânță este primită cu dorința de a primi Duhul Sfânt, eu voi începe cu o pocăință, iar ulterior, la aceasta, Domnul îmi va dărui, în timp și alte elemente, ce vor desăvârși pocăința mea. Dar pocăința rămâne procesul de bază.

Această pocăință, după umplerea cu Duhul Sfânt, noi o numim sfințire, care și aceasta este un proces continuu și devine procesul fundamental al creștinului.

Iar prin menținerea acestui proces, apa (duhul) rămâne limpede și curată, iar făina (sufletul) stă frumos ambalată pe cruce. Iar acum eu, pot să tânjesc după a-L cunoaște cât mai mult pe Dumnezeu și mai important, bucuria mea să fie deplină când știu că Domnul Isus Hristos, prin care eu sunt mântuit, El îmi spune mie că mă cunoaște.

Slăvit să fie Domnul!

Deci duhul, separat de fire, nu va tânji spre drojdie, ci va vrea să fie o apă mai mare, mai bună și mai curată, tânjind spre a fi plin cu Duhul Sfânt.

Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte!