Mașina veche, dar fiabilă, sau mașina strălucitoare, dar stricăcioasă?
E o adevărată plăcere să discutăm despre mașini. Și parcă, cu cât trece timpul, ne interesează mai mult imaginea pe care o creează o mașină despre noi, pentru alții, decât ce reprezintă acea mașină pentru noi. Și asta mă intristează profund.
Deci, haideți să alocăm câteva momente de cugetare la propria, sau propriile mașini. Și chiar aș vrea să ne uităm la ea/ele, luând înainte pastila mulțumirii.
Și cum îndemnurile bune se fac prin exemplul personal, eu am ocazia să zic primul despre cazul meu.
Pentru început, după ce am luat permisul, mașina a venit ca un dar din partea părinților, cu un scop pe care ei au știut să mi-l prezinte foarte clar: ”am vrea să înveți să conduci bine!”.
Neascultarea de părinți și asumarea unor riscuri inutile m-au dus la un accident, prin care puteam să îmi pierd viața… Slavă lui Dumnezeu că m-a protejat și am ieșit din acea mașină rostogolită de 3 ori, fără nicio zgârietură. A fost o minune că am ieșit de acolo…
Apoi, a urmat o perioadă în care somnul a fost unul greu de obținut, pentru că închisul ochilor îmi aducea din nou imaginile accidentului…
Așa mi-am format teoria că mie nu îmi place să conduc… Dar, între timp, am hotărât că e mai important să îmi asum responsabilitatea să ascult de sfatul inițial al părinților și să nu mai tratez superficial învățatul. Da, aceasta se datorează și faptului că m-am hotărât să întemeiez o familie.
Cu cât învățam mai mult și cu cât mă concentram pe responsabilitățile mele, cu atât coșmarul era doar o amintire, iar șofatul era ceva prin care reușeam să realizez multe din sarcinile ce stăteau în responsabilitatea mea.
Făcând așa, mi-am dat seama că aveam nevoie de o mașină cu un portbagaj mai mare.
Și Domnul ne-a ascultat rugăciunile și ne-a dat o mașină potrivită pentru noi.
Apoi, timpul a trecut, familia a crescut și am cerut de la Domnul o mașină mai largă. Și Domnul ne-a dat o mașină cu 7 locuri, pe care, după aproape 3 ani, fiecare loc este ocupat.
A știut Domnul tot ce aveam noi nevoie! De aceea, plin de mulțumire și de recunoștință, vreau să-I mulțumesc public Domnului că ne-a dat o mașină așa de bună, fiabilă și potrivită pentru noi! Mulțumesc Doamne Isuse! Fii slăvit, în veci! Amin.
În timpul acesta am mai primit de la Domnul, o mașină ca un răspuns la rugăciunea noastră de a avea o curte, pentru copii.
Domnul avea în plan să ne mai crească, până să ne dea propria noastră curte, dar până atunci, ne-a dat o mașinuță, mai de uzură, pentru a face drumuri scurte, pentru a ajunge la curtea părinților.
Aș vrea să vadă toți oamenii bunătatea lui Dumnezeu, pentru că știu că atunci, toți oamenii s-ar întoarce la El! Zice bine Biblia: gustați și vedeți cât de bun este Domnul!
Așa că, vă invit și eu, puneți-vă încrederea în El și experimentați pe propria piele bunătatea, mila și îndurarea lui Dumnezeu și vă garantez că vă veți topi după dragostea Lui!
Acum, revenind la subiectul din titlu, ea este un simbol. Nu înseamnă că Domnul vrea să conducem vechituri, mașini periculoase, sau, pe care să nu știi cum să le depășești mai repede că au un nor gros și mare în spate, de fum.
Nu! Ci simbolul este alege smerenia, pentru a te apropia de soluția lui Dumnezeu și NU alege soluția mândria și strălucirea aparentă a lumii păcătoase.
Pentru că, păcatul duce la regrete, la depresie și în cele din urmă la moartea veșnică, pe când, a te încrede în Domnul Isus Hristos, pentru a fi mântuit, chiar dacă e presărat cu încercări și necazuri, acestea au ca scop creșterea noastră, ceea ce ne duce la starea de mulțumire și bucurie în Duhul Sfânt.
Și în starea în care Duhul Sfânt rodește în noi, vom putea spune din toată inima:
Cât de bun ești Tu, Doamne!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.