Cine macină cafeaua și apoi o aruncă?
Tu cum răspunzi la această întrebare?
Poți privi în cel puțin două perspective:
În prima, prin perspectiva de ansamblu, vei spune că: oricine ajunge să macine cafeaua, după ce extrage aroma și culoarea ei, o aruncă.
Iar în a doua perspectivă, vei spune că, omul care își cheltuie resursele, pentru a cumpăra, sau culege boabe verzi, apoi să le prăjească și să le macine, ca doar să le arunce, este un om care nu mai gândește. Rațiunea lui s-a oprit doar la niște instincte, sau obiceiuri din trecut.
Îmi place cum gândești, indiferent de perspectiva aleasă. Totuși trebuie să recunosc că sunt impresionat de persoanele care privesc prin ambele perspective, apoi, după ce le analizează separat, le combină și le analizează prin perspectiva numărul 3.
Dar cum sună această perspectivă?
Cred că, până să ajungem acolo, sau mai bine spus, ca să putem ajunge să o vedem și noi această perspectivă, va trebui să le analizăm un pic primele două.
Acuma, nu oricine consumă cafea. Iar dacă ești în acest caz, fii pe pace, pentru că, nici eu nu consider că am nevoie să o consum, iar pe deasupra nu găsesc nici plăcere de a o consuma. În schimb, uneori îmi place să-i simt parfumul, ori să discut despre ea, indiferent că e vorba de plantă, de rodul ei, ori de băutură.
Și cred că e bine să fim în categoria în care, chiar dacă nu sunt un simpatizant al unui lucru, să îmi păstrez echilibrul și decența, astfel încât să pot să fiu atât de curios, încât să nu fiu un indiferent. Bineînțeles, fără a renunța la principiile și valorile personale.
Prima perspectivă e bună, necesară și practică, deoarece privește lucrurile într-un singur sistem. Sistemul primește ceva la intrare, iar în urma procesului, se obține un rezultat. Oo, și cât e de important să ai o privire de ansamblu în viață!
Totuși, dacă privești totul prin prisma generală și de departe, nu poți optimiza mai niciodată, pentru că, privirea asupra sistemului în sine, este una destul de superficială.
Dar, e foarte bună pentru a înțelege cum funcționează lucrurile în general. Prin această perspectivă putem vedea repede lucruri asemănătoare între sisteme complet diferite, a face legături ș.a.m.d.
Așa că, ajungem la cel mai mare risc, al acestei perspective:
Dacă mă obișnuiesc doar cu această perspectivă, risc să generalizez totul.
Spre exemplu, când am descris prima dată, perspectiva, mai sus, am spus că: ”oricine ajunge să macine cafeaua, după ce extrage aroma și culoarea ei, o aruncă”.
Dacă, rămânem doar în această perspectivă, după un timp, vom schimba termenul ”oricine” cu ”toți”. Iar, narațiunea se schimbă dramatic, numai că, dacă eu sunt la nivelul 1, nu pot observa detaliile, pe care cel de la nivelul 2 le vede deslușit.
Generalizând prea mult, voi considera că toți fac ceea ce eu fac, ori am văzut pe alții că fac. Dar vom reveni la aceasta, un pic mai jos.
Între timp, a intervenit o schimbare de termeni. De la perspectiva numărul 1 și 2, am ajuns la nivelul 1 și 2.
Asta înseamnă că perspectiva numărul 2, implică automat și nivelul 2? Nu e oblgatoriu!
Pentru că, funcție de înzestrarea naturală a fiecărui individ în parte, noi vom privi lumea, ori printr-o perspectivă de ansamblu, ori printr-o perpectivă a detaliilor.
Dar, asta nu înseamnă, că, dacă eu văd detaliile, văd în mod obligatoriu și imaginea de ansamblu. Și aici, este capcana în care mulți experți rătăcesc. Vezi detalii pe care aproape nimeni nu le vede, dar totuși, imaginea de ansamblu, nu o mai poți vedea, deoarece stai mereu mult prea aproape de micro părți din sistem.
Deci, nivelul 1, este dezvoltarea perspectivei pe care am primit-o în dar, de la Dumnezeu, de la naștere. Apoi, prin muncă și exersare, ajungem să privim și prin cealalaltă perspectivă, ajungând astfel la nivelul 2.
Iar nivelul 2, este de fapt, perspectiva numărul 3.
Și-mi place foarte mult, că e suficient să descrii un singur lucru, ca și celălalt să fie luminat. Spre exemplu, ziceam mai sus de riscul de a generaliza prea mult, mă duce la a schimba oricine în toți.
Și asta, spuneam că schimbă complet narațiunea. Iar ca exemplu, vom lua cafeaua, urmând să luăm apoi, ceva cu o implicare mult mai profundă și mai importantă.
Spunând oricine consumă sau face cafea, iei în calcul că nu toți oamenii beau cafea.
Totuși, exemplul mai benefic este omul care nu își ia viața în serios și alege să se complacă la nivelul 1. Ori va generaliza totul, ori se va uita cu microscopul la aspecte mărunte ale vieții.
De la nivelul 1, nu poți înțelege bunătatea, mila și îndurarea lui Dumnezeu niciodată. Și dacă astea nu le poți înțelege, n-ai gustat încă viața. Și îndrăznesc să îți spun aceasta pentru că știu că ai potențialul de a ajunge acolo! Chiar poți pentru că Dumnezeu ne-a înzestrat pe fiecare în parte cu această capacitate de a-L descoperi pe El!
Dar noi, trebuie să ne facem partea noastră, după cum ne învață Biblia:
Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraților stă în cercetarea lucrurilor.
Proverbele 25 cu 2 VDCC
Da, și pentru a deveni împărat din acesta, începem prin a cerceta lucrurile ascunse de Dumnezeu, pentru noi, cei care vrem să creștem și să ne apropiem de El. Pentru că El știe că noi, numai așa putem crește. Ce mare, bun, îndurător și drept Dumnezeu avem!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.