Ce se întâmplă cu Afganistan?

Ce se întâmplă cu Afganistan? Poate că și pe tine te interesează această întrebare, de aceea haideți să discutăm puțin despre asta.

Situația prezentată de mass-media, este exact ca în imaginea de mai sus: ”vorbește unui surd, o femeie musulmancă, cu voalul pe față”.

Iar situația pentru receptor, ajunge cam așa: ”simt că ceva se întâmplă, dar nu înțeleg nimic, pentru că voalul e atât de gros, încât niciun cuvânt nu pot citi de pe buze”.

Și fix așa, au început oamenii să ridice ”jurnaliști independenți” (pe nedrept numiți așa, deoarece ei tot o ideologie apără), care spun asta:

”Afganistanul, ca și Siria, nu reprezintă decât o distragere de la ceea ce se vrea a fi implementat în societățile moderne”.

Iar de aici, funcție de ideologie, unii vor spune certificatul verde, alții, alegeri, șamd.

Totuși, dacă chiar e să comparăm cu Siria, Afganistanul pare să aibă un alt fel de tratament. Dacă în Siria, orice frustrare (a președinților, din țările moderne și puternice) era acceptată, să fie descărcată acolo, acum, se pare că rolurile sunt inversate: orice frustrare a afganilor, este permisă.

Iar după ce pui întrebarea aceasta, dintr-o dată se face liniște…

Și bineînțeles că te întrebi: ”liniștea aceasta ce reprezintă? Este cumva liniștea dinainte furtunii?”

Dar, deja cine pune astfel de întrebări, este plin de îngrijorare. Pe de-o parte, stăm lângă o criză pe care analiștii o numesc ”mama tuturor crizelor”, iar pe deasupra, un conflict ne mai lipsea nouă?

Istoric vorbind, conflictele majore au fost izvorâte din mândria unor oameni, ce-au profitat de starea de îngrijorare a populației, pe fondul unei crize.

Da, pe timpul marelor războaie, pe insule și peninsule, bogații lumii, erau în chefuri, petreceri, beții, parind de zori, în vile și castele luxoase, în timp ce lumea era îngrozită de moartea care se arunca în fața mulțimilor, mai ceva ca un tsunami…

Iar acest paragraf, este adresat omului neînțelept, chiar nebun, ce-și pune încrederea în om, sau în bogății.

Cartea Estera din Biblie, descrie cu o acuratețe incredibilă situația în care noi ne aflăm: a globalismului.

Te îngrosești numai când citești asta:

Alergătorii au plecat în grabă mare, după porunca împăratului. Porunca a fost vestita și în capitala Susa. Și, pe când împăaratul și Haman stăteau și beau, cetatea Susa era îngrozită.

Estera 3:15 VDCC

Totuși, dacă o vei citi și vei căuta s-o înțelegi, vei găsi și un izvor cu apă bună, ce-ți va aduce pacea.

Oo, și cât e de dorită pacea acum…

E ca și cum, unui însetat, ce rătăcește de mult timp, prin deșert, i se oferă să aleagă între un burduf cu apă proaspătă, iar pe burduf, să fie și harta spre izvor, ori un cufăr plin cu pietre scumpe.

Și el, alege burduful cu apă, pentru că de aceea are nevoie.

În schimb, ce-i trist, că oamenii, aleg să moară însetați, din cauza cufărului, ce nu-i decât o povară, ce-i țin pe loc, însetați și cu mintea plină de iluzii…

Acum aș vrea să-ți spun situația mea:

Acel surd, ce nu-țelege nimic din media, sunt eu. Dar, Dumnezeu, prin Harul Lui, mi-a oferit acel burduf cu apă bună.

Și după ce-am băut din Apa Vieții, El mi-a deschis ochii și mi-a arătat Calea pe care trebuie s-o urmez.

Da, eu unul fără minte, sunt călăuzit, din aproape în aproape pe Calea cea sfântă, sfântă și neprihănită, ca nu cumva să mă rătăcesc.

Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi ”Calea cea sfântă”: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinți; cei ce vor merge pe ea, chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.

Isaia 35:8 VDCC

Iar, versetul din Ezra, parcă mă descrie cel mai bine:

Și totuși Domnul Dumnezeul nostru S-a îndurat de noi, lăsându-ne câțiva oameni scăpați și dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne lumineze ochii și să ne dea puțină răsuflare în mijlocul robiei noastre.

Ezra 9:8 VDCC

Închei cu o încurajare pentru tine:

Cât timp, Domnul este cu tine, și El este adăpostul nostru, pacea Lui, ne va umple inimile, iar El, ne va păzi și chiar mai mult: ne va izbăvi!

Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrarile Tale.

Psalmul 73:28 VDCC

A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.