Cu ce te fălești? Oare e o întrebare bună?
Oare mai are vreun sens să mai punem întrebări?
Dacă da, haide să citim împreună un verset:
Vă bucurați de lucruri de nimic și ziceți: „Oare nu prin tăria noastră am câștigat noi putere?”
Amos 6:13 VDCC
Și cred că, pentru a înțelege mai bine versetul, haidem să facem chiar cum zice și versetul. Adică, să ne includem în adunarea celor care fac această afirmație.
Nu-i așa că ne credem puternici? Nu-i așa că avem puterea alegerii în fața noastră? Nu-i frumos să te simți ca Dumnezeu?
Iar Eclesiastul zice inspirat de Duhul Sfânt așa: ”nu este nimic nou sub soare”.
Și dacă înșelătorului i-a funcționat metoda înșelării în Eden, de ce n-ar funcționa și în Sodoma și Gomora?
Diferența o constă doar în faptul că, Grădina Eden nu era o construcție omenească. Dar, această diferență nu o poate sesiza un om firesc.
De aceea și funcționează atât de bine această înșelăciune.
Omului, când îi merge bine, el vrea să fie ca Dumnezeu…
Iar acest bine, poate fi unul aparent, că el, tot va avea aceleași apucături.
E suficient pentru astăzi, dacă chiar reluăm această întrebare și-i atașam versetul ca indiciu (indicat e să-l citim din Biblie, pentru a putea vedea și continuarea).
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.