Lucrarea Domnului – Lemnul transformat în aur.
Într-un bloc, la ultimul etaj, într-un apartament, colțurile pereților aveau nevoie de reparații. Așa că, proprietarul, a refăcut și îndreptat, iar la sfârșit, a pus niște colțari de aluminiu.
Timpul a trecut, și în apartament, apar și nou născuți. Aceștia au crescut și au început să meargă. Așa că, a fost nevoie, ca peste colțarii de aluminiu, să fie puși niște colțari de lemn, mai moi și cu unghiul exterior rotunjit.
Totuși, pentru că era o soluție pentru copii mici, s-a gândit să îi vopsească, într-un maro închis.
După uscare, au fost lipiți peste colțarii de aluminiu.
A mai trecut o vreme și copiii au crescut mult în putere. Așa că, într-una din zile, s-au pus ei să scoată colțarul de lemn și au și reușit.
Acum, înainte de a fi lipit la loc, se întâmplă ceva miraculos. Colțarul de lemn, este luat, pus pe un aparat cum n-am mai văzut vreodata și i se ia un strat din acel colțar și-anume, stratul subțire, ce împregnase vopseaua.
Mi-am pus întrebarea în timp ce începu să taie:
”Dar dacă întâlnește un ciot pe drum, nu strică oare tot colțarul acela fragil?”
Și atunci am văzut că nu avea o lamă, ci era un laser care tăia. Tăietura era așa de fină, încât rămânea totul fin, mai fin decât înainte, și aceasta, indiferent dacă lemnul era mai tare, sau mai moale.
Acum, a venit a doua întrebare:
”Cum poate fi un laser să taie în unghi drept, fără să fie dirijat de vreun element?”
Răspunsul a fost acesta: ”Acest lucru este imposibil pentru oameni, dar, nu și pentru Dumnezeu!”
După aceea n-am mai întrebat nimic, am așteptat să se termine de tăiat.
Și după ce s-a terminat, am auzit oameni strigând la geam că vor bucata vopsită, pentru că era tare subțire și flexibilă.
Atunci, bucata le-a fost aruncată pe geam. Când a ajuns la ei, au început să se minuneze și să laude cât de măiastră și flexibilă este.
Dar, în momentul în care unul a zis că nu se poate rupe, Domnul o ia și-o rupe în patru bucăți și-apoi, bucățile încep să ia foc și să ardă, iar focul s-a aruncat și peste cei care ceruse bucata vopsită.
Geamul se închise. De acum, lemnul curat l-am văzut dat cu un ulei transparent și curat.
Și, în timp ce curgea uleiul peste lemn, bucata de lemn s-a transformat în aur.
Apoi, a fost lipită de unde fusese dezlipită și a venit noaptea.
Dimineața, peretele, începu să se facă de aur, pornind de la acel colțar și se extindea văzând cu ochii.
Până la amiază, deja, tot holul avea pereții și tavanul complet de aur.
Vestea a fost dată și s-a umplut casa scării cu oamenii ce voiau să vină să vadă minunea.
Primii au intrat și-au zis: ”Noi am auzit și am venit. Dar nu vedem nimic. Așa că, s-au dus într-o cameră și-au început să se roage, cerând lui Dumnezeu să le deschidă ochii.
În timp ce primii se rugau, pentru că eliberase intrarea, au intrat următorii.
Nici aceștia nu vedeau nimic, în schimb, ei mințeau și ziceau: ”Noi vedem minunea!”
Și pentru că au început să tot zică așa, cei de la ușă, fiind extrem de curioși să vadă, au dat buzna peste ei, călcându-i în picioare și omorându-i.
Atunci am auzit asta: ”Ei ar fi putut să vadă minunea, dar, pentru că au omorât și stau pe sângele celor morți, au ochii închiși și ei.”
Acum, mă uit la ușă, și-o văd cum se închide de cei de-afară.
Aceștia, care au închis ușa au văzut ce se întâmplase și-au zis:
”Noi putem vedea minunea și de aici, cu ușa închisă, pentru că noi credem în jertfa Domnului Isus Hristos!”
Chiar în clipa aceea, cu toate că, după ce ușa se închisese, se făcu întuneric beznă pe casa scării, oamenii aceia, care au închis ușa și au crezut, au început să strălucească și se răsândea, la fel cum se întâmplase pe perete, de sus până jos.
Ajung până jos și văd ușa blocului închisă, iar afară nu se putea ieși, pentru că era o furtună ce dărâma toate construcțiile și blocurile din jur.
În schimb, blocul acesta rămânea.
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.