Cu toții știm că Moș Nicolae vine și pune în ghetuțele curate, ale celor care au fost cuminți, pe parcursul întregului an, câteva dulciuri. E un fel de bonus de performanță. Ceea ce nu e rău deloc.
Eu am o problemă cu locul unde se livrează acest bonus. Pentru că limitează tipul darului. Ca și părinte, nu poți să-ți faci treabă cu mâna ta, punând o felie de prăjitură siropoasă în ghetele copiilor tăi. Așa că, se pun niște bombonele ambalate, sau ceva mașinuțe care să încapă.
Și toate acestea pentru ce? Le arătăm copiilor noștri cât de mult ținem la acceptarea socială? Că: „dacă îl întreabă învățătoarea, sau colegii ce a găsit în ghete?”.
Adică, dacă tot vreau să îmi prezint mulțumirea față de copiii mei, de ce s-o fac printr-o metodă atât de stranie și de limitată? De ce să nu i-o spun direct în față, într-un cadru natural, iubit de copil, chiar personalizat pentru fiecare?
Chiar nu ne ajută să luăm decizii pe baza unor reguli generale. Un mare semn de avertizare e atunci când mulțimea face acel ceva. Și chiar dacă exemplul de mai sus este tratat ca fiind un fleac, de fapt detaliile contează.
Aceasta a fost prăjitura mea pentru tine, în semn de mulțumire că citești acest blog, în fiecare săptămână.
Dacă ți-a plăcut, poți da un like și-un comentariu, iar dacă ți-a mai rămas, poți da și la alții.