Ni se pare atât de importantă iubirea de sine, încât aceasta, a devenit scopul vieții moderne.
Cum se poate ca eu, să îmi transform munca într-un loc plictisitor și enervant? Singurul motiv pentru care merg la muncă fiind banii. Pentru ca, după ce îi fac, să îi cheltui pe tot felul de dorințe ale trupului.
Numai că, trupului cu cât îi oferi mai mult, cu atât va vrea și mai mult.
Și uite așa începi să observi că nu îți mai ajung banii, de la un salariu, la altul, chiar dacă, în urmă cu câteva luni, când semnai noul contract, părea că sunt atât de mulți bani.
Lucruri știute până acum. Dar ce nu știu oamenii, e că nemulțumirea vine exact din încercarea de a-mi satisface poftele firii pământești. Dumnezeu, care ne cunoaște și ne iubește nespus, ne spune în Biblie, să nu ne preocupe dorințele firii pământești, pentru că El vrea, ca noi să fim mulțumitori și să ne bucurăm de o viață plină de fericire.
Câți din cei pe care îi cunoști personal și își împlinesc dorințele firii pământești, îi vezi a fi fericiți în mod constant, iar fericirea lor să radieze din ce în ce mai puternic?
Sau sunt mai degrabă robiți de acel piton, ce le oprește procesul de dezvoltare personală, doar pentru ca el să crească, iar după ce este destul de mare să te sugrume. (pitonul din articolul precedent)
Urmează partea mea preferată. Partea cea mai importantă. Partea în care citind, îi ofer o mâncare pură, potrivită și bună pentru suflet. Trupul se duce, dar sufletul meu rămâne veșnic. Deci, sufletul are prioritate. De-acum, încet și în liniște, mă pun la masă, să îmi hrănesc sufletul. Mare-i Dumnezeu! Îți mulțumesc Doamne pentru harul Tău, prin care eu, un nimeni, sunt așezat de Tine, la masa unde sufletul îmi este săturat.
Fariseii și câţiva cărturari veniţi din Ierusalim s-au adunat la Isus. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. Fariseii însă și toţi iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. Și, când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor și a paturilor. Și fariseii, și cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ‘Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât niște porunci omenești.’ Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu și ţineţi datina așezată de oameni, precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceţi multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră. Căci Moise a zis: ‘Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta’ și: ‘Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.’ Voi, dimpotrivă, ziceţi: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta este Corban », adică dat lui Dumnezeu, face bine’; și nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. Și așa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Și faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
În urmă , a chemat din nou noroadele la Sine și le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi și înţelegeţi. Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. El le-a zis: „Și voi sunteţi așa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară, în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om.”
Isus a plecat de acolo și S-a dus în ţinutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. Căci, îndată, o femeie a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căţei.” „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.” Atunci, Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-ta.” Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat și ieșise dracul din ea.
Isus a părăsit ţinutul Tirului și a venit iarăși, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole. I-au adus un surd care vorbea cu anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el. El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi și i-a atins limba cu scuipatul Lui. Apoi Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Efata” , adică „Deschide-te!” Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a vorbit foarte deslușit. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. Ei erau uimiţi peste măsură de mult și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muţi, să vorbească.”
Marcu 7:1-37 VDC
https://bible.com/bible/191/mrk.7.1-37.VDC
Domnul Dumnezeu să ne binecuvânteze pe fiecare în parte!