Pomul sădit lângă un izvor de apă

A fi sădit lângă un izvor de apă înseamnă că deja am luat decizia nașterii din nou.

Poporul Israel, pe când era în pustie, a cerut apă. Iar Dumnezeu, a făcut să iasă apă din stâncă.

Îi văd acum și pe ucenici, la scena cu Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos, când vine, încins cu un ștergar, și cu un lighean cu apă, pentru a spăla picioarele ucenicilor.

Isus, fiindcă știa că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar și S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Și Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.” „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar și mâinile, și capul!” Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-și spele decât picioarele, ca să fie curat de tot, și voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.” Căci știa pe cel ce avea să-l vândă, de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.”
Ioan 13:3‭-‬11 VDC

Petru vrea să fie scăldat din nou. Dar Domnul Isus, spune că: „cine s-a scăldat, n-are trebuință să-și spele decât picioarele”.

Deci, dacă eu sunt un om născut din nou, conștient, responsabil și capabil să iau această alegere, atunci putem vorbi și despre scufundarea în apa botezului.

Hai să vorbim și în termeni mai ușor de înțeles.

Într-o pepinieră, se plantează tot felul de semințe de copaci.

Deoarece, scopul principal al acestei afaceri este profitul, se urmărește strict creșterea accelerată a puieților. Un alt detaliu foarte important este că într-o pepinieră, copacii sunt atât de apropiați unul de celălalt, încât niciun pom nu se poate dezvolta normal acolo.

În cazul acesta, vine Stăpânul nostru, și trimite pe singurul Său Fiu, ca să moară pentru păcatele noastre, plătind astfel taxa fiecărui individ, ce alege să creadă în Isus Hristos, pentru a fi scos din mocirla păcatului și strâmtorării, din pepinieră.

Iar dacă eu aleg și accept asta, voi fi scăldat în apă, pentru a fi curățit de toată murdăria mea. Apoi, curat, voi fi sădit în livada Stăpânului, având acum scopul de a fi un pom bun, ce își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc.

Habotnici, ca și Petru, suntem și noi. Noi am vrea să fim spălați de tot incontinuu. Pentru că senzația nașterii din nou este ceva unic și special. Dar Domnul, o dată ce am fost scăldați, nu vrea ca noi să o luăm iarăși de la capăt, ci vrea să creștem și să ne aducem roadele.

Pentru că dacă nu aducem rod, suntem, în primă fază ajutați să rodim. Dar dacă nu aducem nici în al treilea an rod (de la data când trebuia să aducem, cu alte cuvinte, la timpul potrivit), vom fi tăiați și aruncați afară, fiind buni doar de foc.

Dar pentru a aduce rod, nu am nevoie de apă până la brâu. Mi-e suficient un izvor ce îmi udă rădăcinile.

Acum, unii copaci îi pun pe copacii din livadă să le arate și lor rădăcinile udate de izvor, că, dacă le-ar vedea, zic ei: „am face și noi alegerea”.

Totuși, ei, cei din pepinieră, pentru că au rădăcinile, groase cât firele de păr și scurte, au impresia că toți au așa rădăcinile, ca și ei.

Dar un copac din livada lui Dumnezeu, nu are cum să își arate rădăcinile. Că nu mai e un produs de vânzare. Rădăcinile lui sunt ascunse, puternice și bine poziționate în profunzimea solului. Cu cât crește, ajunge la o hrană și mai profundă.

Cât despre cei mici din pepinieră, pomul din livadă îi poate arăta doar trunchiul și coroana. Îi poate vorbi despre condițiile ideale de creștere și dezvoltare din livadă și despre Stăpânul care a făcut toate acestea posibile.

Dar copacii nu au ochi să vadă nici Stăpânul, nici izvorul de apă.

În schimb, după ce faci această alegere, garantat vei simți diferența dintre pepinieră și livadă!

Iar bucuria mea cea mai mare e când Stăpânul meu, se bucură de rodul meu!

Acest articol este inspirat din Psalmul 1.

Așa că, voi încheia cu ultima parte din versetul 3: „tot ce începe duce la bun sfârșit„.

Ar fi tare păcat să mori în pepinieră, neîmplinit, nedezvoltat, îngrămădit și prins în fuga asta după nimic…

Lasă lumea și păcatul! Haide la Dumnezeu, prin Isus Hristos!

Dacă vrei să mai citești astfel de articole, nu ezita să te abonezi la blog, să distribui postarea, că poate cineva are nevoie de acest mesaj, iar dacă vrei să și vorbim, scrie un comentariu 🙂.

Dumnezeu să ne binecuvânteze pe fiecare în parte!