Deoarece, în această stare de urgență, toate știrile se învârt în jurul unui singur subiect, mi-este foarte greu să mai citesc aceleași și aceleași lucruri, doar că puțin înflorite, de la o zi la alta. Dacă nu le-ar înflori, atunci în mod cert, chiar nimeni nu le-ar mai urmări.
Dar, să fim realiști, până și împătimiții știrilor, caută zilele astea să facă altceva. Doar că, această relaxare, cu această colosală putere oferită, poate aduce o sumedenie de idei și ispite celor care sunt la conducere. Dacă ei apucă să facă greșeli, iar poporul aprobă prin tăcere, nu e chiar bine.
Bine, împlicarea activă într-un domeniu pe care eu nu-l cunosc, îmi poate face mai mult rău decât bine. Dar, dacă consider că îmi poate fi util, înainte de a deveni un ”activist” pentru ceva anume, ar fi bine să înțeleg subiectul pentru care doresc o schimbare, dintr-o perspectivă largă și având o experiență, în cât mai multe domenii tangențiale cu respectivul domeniu.
Nu putem merge la infinit pe o variantă complet greșită de a tot schimba puterea cu ceva tineret, că vezi Doamne: ”poate vor face ceva mai bun”.
Dar cum ar putea face copiii ceva mai bun decât părinții? Că educația vine de la părinți! Iar Biblia ne învață că tocmai bătrânii să conducă. Tinerii nu fac altceva decât să schimbe totul. De cele mai multe ori însă, aceste schimbări radicale, dovedesc o lipsă completă de experiență.
În mod individual, chiar este necesară o abordare renascentistă. Dar, în conducerea statului nu! Cum aș putea lăsa un copil de 3 ani să conducă mașina familiei, cu toți membrii familiei în ea?
Se tot vorbește că ar fi timpul pentru o renaștere a României. Dar, oare românii sunt pregătiți? Fiecare român în parte, dacă se cercetează pe el insuși, e pregătit? Prin ceea ce sunt eu, îmi pot sacrifica firea mea pentru aproapele meu?
Dacă credem că da, ce-ar fi să trăim mai întâi asta în viețile noastre, într-un cadru restrâns, la nivel de familie și de comunitate restrânsă, ca abia mai apoi, viețile noastre, să fie oglindite și de conducătorii țării?
Cum ar arăta țara noastră, dacă, fiecare cetățean în parte, ar fi preocupat de dezvoltarea lui personală, pe toți cei 4 piloni ai educației (îi vei putea găsi în cartea Meserii de viitor, când va fi disponibilă)?
Cum ar fi ieșit românii din această criză, dacă eram cu adevărat interesați să fim niște creștini veritabili, în ochii lui Dumnezeu?
Chiar pot să postesc o zi întreagă ca să mă apropii de Dumnezeu, iar în smerenie, să fiu atent la Glasul Lui?
Oare îl iubesc eu, cu adevărat, pe Dumnezeu?
Dacă tot ai ajuns până aici cu cititul, te rog, distribuie, abonează-te la blog, ca nu cumva să ratezi vreun articol și desigur, poți da și un comentariu, să nu simt că vorbesc singur.
Domnul Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte!