Deschide-ți cartea vieții și citește-o!
Cumva, școala ne-a învățat să urâm istoria. Și chiar în cazul în care ești printre puținii, care au găsit plăcere în acel obiect, s-a pus accent doar pe anumite aspecte și fix aspectele care nu contează din istorie.
Spre exemplu, despre marele domnitor Ștefan cel Mare, ți se spune că a avut bătălii și a construit biserici. Asta ar fi important. Dar, ca ție să nu îți placă, ori să fii distras de la ceva important, accentul cade pe ani, numere și locuri.
Iar tu, ca și elev, repede te vei sătura de aceste elemente plictisitoare, fără sens, pe care tu, va trebui să le și memorezi. Și memorarea este cireașa de pe tort pentru majoritatea.
Principiul este: ”memorează că așa trebuie!”. Numai că, acel ”așa trebuie”, nu are nicio explicație logică. Ci, este doar una însoțită de-o amenințare: ”Dacă nu înveți vei lua notă mică, deci nu vei trece clasa și vei ajunge de rușine!”.
În schimb, istoria este ceva extrem de valoros pentru fiecare individ.
Numai că, pentru a-i putea înțelege valoarea, va trebui să pui accentul pe ceea ce contează cu adevărat.
De exemplu, comparând istoria scrisă de români, pentru români, despre domnitorul țării (Ștefan cel Mare), cu istoria scrisă de evrei, pentru evrei, despre domnitorul țării (David), îți dai seama de ce evreii, ca și stat, scriu istorie pe unde trăiesc ei, pe când românii, nu prea.
Să fie asta de la istoria noastră? Eu zic că da. Chiar, aș evidenția un detaliu: ”ce evidențiez din istoria mea, aceea va fi amplificată, prin urmași”
Și uite, dacă pentru noi, accentul a căzut pe numere și locuri, tot ce contează în prezent este: ”Câți bani aș face?”, ”Câte locuri ai vizitat?”, ”Cu câte ai fost?”, ”Câte ai făcut?”, etc.
Toate întrebările așteaptă doar numere, bătălii și locuri. Ce lipsește? Umanitatea individului.
Mă uit la David, în schimb și-l văd prezentat ca un tânăr ascultător de părinți, muncitor, cu abilități și cu o experiență impresionantă de viață, ceea ce îl certifică, ca un om curajos și dedicat.
Da, accentul cade pe umanitatea lui David, care, din tinerețe, a fost plin de curaj. Dar, acest viteaz, a avut și perioade de încercare și de cădere. Iar acestea sunt accentuate, deoarece, aceste experiențe l-au crescut și l-au făcut un om mare.
Acuma, când mă gândesc la biruințele lui Ștefan cel Mare, mă gândesc că și el a trecut prin mai multe încercări, care l-au umplut de curaj și l-au crescut să poată obține acele victorii.
Dar, la asta mă gândesc după ce m-am uitat la istoria lui David. Iar urmașii lui David, evreii, uitându-mă în lume, par a fi plini de curaj, fiind motivați puternic de istoria lui David.
Acum, că am stabilit contextul, putem să intrăm și în subiectul din titlu, mai direct.
Cartea vieții noastre, pe de-o parte, poate fi istoria mea, ca și individ, în care pot include o perioadă mai mare, sau mai mică (istoria de la strămoși, sau de la străbunicul). Și, dacă voi pune accentul pe ce trebuie, voi beneficia și eu, dar și urmașii mei, de-o viață fericită și împlinită.
Dar, pe de cealaltă parte, cartea vieții, reprezintă viitorul. Și, cum nu putem vorbi de prezent și viitor, fără trecut, cartea vieții, reprezintă de fapt totul!
Acum, dacă ai învățat să citești cărți scrise om, nu înseamnă că îți poți citi și cartea vieții.
Dar, cu această abilitate, ai putea citi Biblia, care este manualul de utilizare al omului și, care vorbește inclusiv de istorie, dar și de cartea vieții.
Cartea vieții tale este scrisă în tine și se scrie în permanență. Ea este umplută cu tot ceea ce faci tu.
Nu se merită să o umpli cu nimicuri. Ci, caută, să o umpli cu înțelepciune, ca, mai apoi, când o citești să fii motivat să scrii și mai multă înțelepciune în ea.
Și, când în cartea vieții mele se află o fărâmă de înțelepciune, știu bine că acea înțelepciune vine de la Domnul, care îmi vorbește așa:
De aceea așa vorbește Domnul: „Dacă te vei lipi iarăși de Mine, îți voi răspunde iarăși și vei sta înaintea Mea; dacă vei despărți ce este de preț de ce este fără preț, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!
Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap și să te izbăvesc”, zice Domnul.
„Te voi izbăvi din mâna celor răi și te voi scăpa din mâna asupritorilor.”
Ieremia 15 de la 19 la 21 VDCC
Acum, mulți consideră Cartea vieții ca fiind Biblia. Numai că, greșeala pe care o fac majoritatea, e că o consideră doar o carte de istorie și atât.
În schimb, Biblia, poate fi cartea vieții mele, numai dacă, eu o citesc, o studiez și o aplic în viața mea!
Și când fac așa, mai mare dragul să tot deschid și să citesc această carte a vieții, pe care, prin harul Domnului, am oportunitatea unică să o trăiesc!
Cât de mare și cât de nepătrunse sunt căile Domnului!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.