Baterea laptelui dă smântână
Înainte de a intra în subiectul de astăzi, smântâna nu este traducerea cea mai bună. Ci, cuvântul din greacă, cât și traducerea în engleză, cât și alte traduceri românești, spun corect ”unt” și nu ”smântână”.
Deci, baterea laptelui, dă unt.
Acum, pentru că vorbim de cartea proverbelor, una din cărțile de înțelepciune, ne așteptăm să învățăm ceva din ea, nu? Vrem ceva înțelepciune să se prindă de noi, pentru că vrem o viață mai bună.
Și cum înțelepciunea societății este aparent dulce, dar pe urmă este mai amară decât pelinul, omul prost se va înțelepți numai prin înțelepciunea lui Dumnezeu, care ne este revelată prin Cuvântul lui Dumnezeu.
Deci, oriunde vom ajunge în Cuvântul lui Dumnezeu, vom găsi multă înțelepciune, pe care noi nu o putem accesa doar din cauza lipsei noastre de creștere. Dar, înțelepciunea este din plin, peste tot. Și, în cele ce urmează, sper să pot demonstra aceasta printr-un simplu și aparent banal exemplu.
Baterea laptelui dă unt, este o mică felie dintr-o afirmație care se întinde pe două versete, din proverbe capitolul 30. Vom ajunge și la întreg. Dar, pentru început, ne vom concentra atenția numai pe acest detaliu.
Să privești un documentar despre cum se face untul nu e cea mai bună idee. Și vom vedea și de ce.
Când Biblia îmi spune că baterea laptelui dă unt, eu voi vrea să mă documentez, văzând pe viu, cum se zice, sau cu ochii mei. Pentru că vreau să înțeleg cu adevărat.
Așa că, aud că în sat o vacă are a făta. Mă duc și eu s-ajut cum pot. Cu greu decurge sarcina. Este nevoie de ajutor din partea omului. Dar, într-un final, tot greul este încununat de-o veste bună: puiul s-a născut! Este o ea! Și mama și puiul sunt bine! Slăvit să fie Domnul!
Acum, eu sunt îndemnat să cumpăr acea văcuță. În zilele următoare stau înaintea Domnului și, precum Ghedeon altădată, pun semne și aștept confirmări că, îndemnul este de la Domnul.
După ce sunt deplin încredințat, mă duc la proprietarul văcuței și-i spun că eu aș vrea s-o cumpăr. Acuma, s-o pot cumpăra, eu am muncit mult, să pot face banii aceia și cu greu am renunțat la multe plăceri, pentru a cumpăra acuma, la îndemnul Domnului, în loc de-o plăcere, o treabă, nu deloc ușoară.
Dar ascultarea de Domnul înseamnă sacrificiu. Așa că, merg prin credință. Dau avansul și diferența când vin s-o iau, pentru că, e încă prea mică.
Până la înțercare, am fost atacat cu tot felul de gânduri ce aveau să mă crească pe partea de răbdare și încrederea în Domnul. Pentru că, e greu să nu accepți gândul că, vaca pe care eu am plătit-o poate să moară, ori să nu mai fie așa de bine tratată de vechiul proprietar. Iar, așteptarea, întotdeauna e greu de suportat…
Cu ajutorul Domnului, am reușit totuși să rabd și să treacă și această perioadă. Și astfel am ajuns la momentul în care vaca să vină la mine acasă.
Bineînțeles, că timpul a trecut mai ușor când Domnul, în perioada de așteptare, m-a pus să construiesc un grajd. Trecea tot greul când lucram la grajd.
Acum, cu vaca ajunsă acasă, îi fac inaugurarea grajdului. Și, de acum, începe procesul de îndelungă răbdare. Pentru că, în fiecare zi, trebuie să fac aceleași lucruri pentru vacă, în timp ce ea parcă crește așa de greu…
Timpul trece făcând și alte activități. Dar tot prin ajutorul Domnului, vaca crește, rămâne sănătoasă și ajunge la maturitate.
Așa că-i vine timpul să nască și ea primul ei pui. Iar nașterea îmi aduce aminte de nașterea ei, la care asistam ceva timp în urmă.
Slavit să fie Domnul, că și această sarcină s-a terminat cu bine, chiar dacă au fost încercări și greutăți!
Iar după ce apare puiul, apare și laptele la vaca mea. Puiul are ce mânca, iar după înțercare, și toată familia mea se poate bucura de laptele vacii.
Dar, pentru a putea ajunge la lapte, a trebuit să învăț să mulg vaca. Și aceasta este o provocare în sine. Ca mai apoi, cu laptele muls a trebuit cum trebuie făcut, din lapte, unt. Un alt proces de învățare.
Și uite-așa, după o vreme de încercări, așteptări și multe sarcini plictisitoare și nu tocmai atractive, mă pun la masă, împreună cu familia și mulțumim Domnului pentru laptele dulce fiert, călduț acum, pe care îl avem la micul dejun, alături de pâinea unsă cu unt, din producție proprie, și-un pic de gem, sau miere, după preferințele fiecăruia.
Gustul răsplătește tot efortul! Iar răsplătirea extra, pe care noi n-o merităm, este binecuvântarea Domnului, care ne-a dat puterea și mediul și prilejul de a putea beneficia de toate acestea. Și, ca și cum astea n-ar fi fost de-ajuns, ne-a dat și pace și liniște și armonie în casa noastră și tot ce putem noi să facem este doar să-L lăudăm pe Dumnezeu, pentru cât de mare este El și cât de bun este cu noi!
Prin multă muncă ajungem să vedem mai bine și mai clar bunătatea Domnului față de noi! Și munca e sănătoasă pentru că ne obligă la smerenie.
Și-acum, cele două versete, în două variante de traducere:
Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie și dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură: căci baterea laptelui dă smântână(unt), scărpinarea nasului dă sânge și stoarcerea mâniei dă certuri.
Proverbe 30 versetele 32 și 33 VDCC
Dacă ai lucrat prostește în a te înălța, sau dacă ai plănuit răul, acoperă-ți gura cu mâna.
Cu siguranță baterea laptelui aduce unt și răsucirea nasului aduce sânge; tot așa forțarea furiei aduce ceartă.
Proverbe 30 versetele 32 și 33 Versiunea Biblia Traducerea Fidelă BTF, 2015
Foarte frumoasă este înțelepciunea lui Dumnezeu și atât de importantă și de benefică pentru noi!
De aceea, haideți să ne umplem de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca noi, să rămânem smeriți ca să putem vedea lucrările minunate ale lui Dumnezeu cu ochii noștri!
Și astfel de experiențe ne vor face viața mult mai frumoasă și credința noastră, va crește și mai mult! Iar dacă credința e mare și crește, avem totul, pentru că însuși Dumnezeu Creatorul, ne dă tot ce avem noi nevoie!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.