Ați strâns bine capacele la borcane?
Pentru cine nu știe, a strânge bine capacele la borcane nu înseamnă să strângi prea tare, ci mai degrabă să sigilezi bine conținutul din borcan.
Pentru că, dacă strângi prea tare, rezultatul nu mai este cel dorit (sigiliul). Sigiliul se realizează prin a strânge exact atât cât trebuie.
Dar, îmi place foarte mult, că gospodinele cu experiență, te învață să sigilezi în cuptor borcanul, după ce l-ai strâns bine. Ele zic: ”ca să fii sigur că sigiliul e corect, strângi borcanul, îl întorci și îl pui în cuptor și numai așa nu vei avea probleme.” Țineți minte replica aceasta, pentru că ne va trebuie și mai acuș, dar și în viață.
Acum, vine întrebarea aceasta: ”Chiar dacă iarna trebuia să fi fost plecată deja, câți mai aveți borcane pline, bune de consum, care să reziste până la următoarele roade?”
Și dacă tot am amintit de roade, haideți să poposim un pic aici.
Mulți confundă, în viața spirituală, planta, sau pomul cu roada adusă de aceasta/acesta.
Ce punem la borcan pe iarnă, nu e pomul, ci rodul acestuia.
Pomul stă la lumină, se hrănește, crește, iar când se maturizează aduce roade multe.
Ei bine, dar roadele lui, sunt culese, strivite, fierte, amestecate cu alte substanțe și puse în borcan, apoi, se sigilează în borcan.
Și borcanul sigilat unde este așezat? La lumina soarelui și la călduț? Nicidecum!
Ci, este pus, la răcoare, în întuneric. Dar, ca să reziste, a trebuit să fie sigilat corect, după metoda gospodinelor. Și numai așa rezistă bine.
Acum, aș vrea să vedeți și voi imaginea frumoasă pe care o văd și eu aici.
După ce ai fost sigilat bine, ești pus în întuneric, ca să luminezi. Că de primit ai primit și hrana și lumina și căldura. Acum e rândul tău să luminezi, să poți fi o mărturie.
Dar, un măr bun lipit de-unul stricat, nu-l va putea repara pe cel stricat. În schimb, stricăciunea celui rău, îl va omorî și pe cel bun.
În schimb, fiind sigilat în borcan, niciun rău nu mă mai poate atinge.
Și aceasta este imaginea care îmi place așa de mult, pentru că, credinciosul creștin, când a crezut în Jertfa Domnului Isus Hristos, a fost sigilat pentru viața veșnică și rămâne sigilat prin sfințire.
Iar când procesul sfințirii este finalizat în cuptor, este așezat în cămara rece și întunecoasă să slujească de mărturie, doar pentru o perioadă scurtă. Ca apoi, să fie o bucurie pentru Stăpânul lui.
Slavă lui Dumnezeu că El nu vrea să ne vândă la alții pentru un profit, ci ne vrea doar pentru El!
De aceea, ne-a făcut și așa de diferiți. Dacă eram pentru export, eram toți meri, sau cartofi. Dar așa, noi suntem diferiți și unici. Și prin aceasta știm că avem ocazia să ajungem la Singurul care este Bun.
Ce dragoste măreață! Ce har divin!
Să ai ocazia să fii numit copil de Dumnezeu, doar prin credință! Ce mare hatâr El ne-a făcut!
Să căutăm cu-nflăcărare să creștem, să putem rodi, prin Duhul Sfânt, roade bune, gustoase și sănătoase, pentru El, Dumnezeu Tatăl nostru!
Apoi, să ne întărim unii pe alții folosind cuvintele acestea:
Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.
Romani 12, versetele 1 și 2 VDCC
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.