Podul cel Alb
Prin 2019 scriam un articol despre pod, în general. Astăzi, putem duce discuția la ceva mai specific și mai util.
Poduri generaliste vom tot trece pentru a ajunge la diverse puncte, importante pentru această viață. Dar, Podul cel Alb, este un pod cu totul și cu totul special.
Pentru că, o dată ce te urci pe acest pod, doar simplul fapt că te afli pe el și te menții acolo, treci peste podurile generaliste, ca prin somn.
Sună bine, nu?
Și acum, mulți își vor pune întrebarea: ”Atunci de ce nu stau toți pe acest pod alb?”.
Iar răspunsul e variat. Unii zic că le este frică de înălțime, alții se complac și se mulțumesc cu insula bătătorită și plină de șerpi, alții vor să înoate, alții vor la umbră.
Da, a sta pe podul alb, înseamnă un efort. Soarele te va bate în cap, vântul va bate mai tare și constant. În timp ce alții vor sta relaxați bine mersi la umbră, ori răcorindu-se în apă, tu vei transpira din plin, pe pod, încercând să mai faci un pas.
Și ce să vezi? Podul acesta este atât de alb, încât oamenii de pe el, par de smoală. Și totuși podul îi ține.
Hmm, ce văd e chiar impresionant. Pe lângă faptul că îi ține, această smoală, cu cât înaintează, se mai topește și este lepădată. Iar motivația lor, nu este alta decât aceasta: podul alb, care, fiind atât de alb, îi motivează și îi ajută pe cei ce stau pe el să își dorească să fie și să fie mai albi.
Da, sunt unii care se satură să stea pe pod, părându-se mai bine în afara lui. Alții obosesc să lupte și se întorc la viața lor, cu care erau obișnuiți, pe care ei o numesc ușoară.
Dar oare să mă muște toți șerpii din insulă, iar eu să nu am niciun ajutor, e ușor și simplu? Faptul că mor, fără să am vreun ajutor e trist, chiar dramatic. Dar, dacă eu aflând de o soluție ce-mi elimină riscul morții, iar eu stau indiferent, îmi merit moartea, care, în acest caz nu mai este nici trist, nici dramatic, ci, e soarta pe care eu singur mi-o aleg, spunând că-i mai ușoară.
Da, și într-un fel, există o fărâmă de adevăr aici. E mai ușor să cazi, decât să te ridici. Dar, ce om normal își dorește să cadă?
Hai să revenim la pod. Acum e clar că nu ești rațional și nici responsabil dacă nu te urci pe pod.
Și, pentru a trasa o hartă, mai trebuie să avem în calcul două aspecte: care este destinația și cum se parcurge acest pod.
Bineînțeles că ne interesează destinația mai întâi, să putem fi motivați să parcurgem podul întreg.
Dacă plecăm de pe o insulă bătătorită și plină de șerpi, înconjurată de o apă extrem de mare, podul cel alb are ca destinație, o insulă frumoasă, ce are un scaun mare și alb.
Ce-i interesant e că, de ajuns la acest scaun mare și alb, ajung și cei care aleg să nu se suie niciodată pe podul cel alb. Da, acei ce-au murit mușcați de șerpii mândriei și ai confortului, sau de cei înecați de plăcerea înotului.
Și asta se va întâmpla în momentul în care Cel ce va ședea pe scaunul cel mare și alb se va așeza acolo. În momentul acela, insula bătătorită va vărsa oamenii de pe ea înaintea scaunului mare și alb, iar apoi va fugi dinaintea Lui.
Acum, oamenii își vor pune întrebarea: ”Ce rost mai are să depun atâta efort, când oricum ajung acolo?”.
Răspunsul e simplu, dar greu de primit: cei care au ajuns la scaunul cel mare și alb, e ca și cum au ajuns la nunta, unde toți trebuie să fie îmbrăcați în alb, iar ei au ajuns acolo îmbrăcați în smoală. Și asta nu e tot. insula aceasta stabilește doar destinația finală: raiul, sau iadul. Dacă erai pe podul alb în timpul în care Judecătorul S-a așezat pe scaunul cel mare și alb, ai primit dreptul de a merge în rai, nu pe meritele proprii, ci, prin harul lui Dumnezeu, care ne-a oferit ispășirea, prin jertfa Domnului Isus Hristos.
Iar ceilalți, care au stat departe de pod, de la scaunul cel mare și alb, își vor primi răsplata dreaptă a alegerilor lor: răzvrătirea față de Dumnezeu, care înseamnă iadul cel veșnic, sau întunericul de afară, unde este plânsul și scrâșnirea dinților.
Dacă nu ești pe pod, te poți opri aici cu cititul și să revii, abia după ce te urci pe acest minunat pod alb, care înseamnă de fapt: ”credința în jertfa Domnului Isus Hristos”.
Iar dacă ești pe pod, bineînțeles că ești interesat de cum se parcurge acest pod.
Nu fi leneș! Pentru că, dacă nu lucrezi, Domnul ne spune că ”cel care nu muncește, risipește!”.
Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu strânge cu Mine risipește.
Matei 12 cu 30 VDCC
Da, podul este arcuit, precum cel din imaginea de mai sus. Asta înseamnă că nu e o linie dreaptă, ci, vei avea de urcat. Adică, vorbim de procesul smereniei și sfințirii noastre. Iar înaintarea se face numai prin Duhul Sfânt! Și nu numai înaintarea, ci și simpla menținere pe pod, înseamnă doar puterea Duhului Sfânt, care ne ține pe acest pod alb și minunat, care este Calea trasată de Domnul Isus Hristos, pentru a o parcurge.
Da, Domnul Isus vrea ca noi să mergem pe această cale, nu să dormim pe ea! Iar, pentru cei care o parcurg, fiecare pas făcut înainte înseamnă răsplătiri primite atât în timpul călătoriei, cât și răsplătiri veșnice.
Cu cât mergem mai mult, cu atât răsplătirile sunt mai multe și mai frumoase, iar scara este una exponențială.
Acum, să nu uităm că, fără Dumnezeu, care ne-a făcut și ne-a oferit toate acestea, noi nu eram, sau, eram vrednici de moarte.
Dar El, prin bunătatea lui cea infinit de mare, ne așteaptă și vrea să ne trezim și să intrăm în Voia Lui, crescând în Ea!
Doamne, cât de mare ești și cât de mult ne iubești! Îți mulțumim din toată inima!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.