Câți ar renunța la convingerile proprii, în favoarea învățăturilor Bibliei și așa să…?

Câți ar renunța la convingerile proprii, în favoarea învățăturilor Bibliei și așa să…?

Să ce?

Și așa să trăiască?

Da! Cred că acesta este termenul corect. Totuși, termenul acesta înseamnă, sau mai bine spus, conține ceva ce trebuie dezvăluit prin alte cuvinte.

De exemplu, a trăi înseamnă să fii dependent de principiile pe care le consideri valoroase. Iar prin aceasta puteți vedea cât de mult luptă societatea să ne învețe ”cum să nu mai trăim”, ori măcar ”cum să ai alte principii, care să conțină gunoaie, nu valoare”. Și dacă ajungi să nu trăiești spiritual, chiar dacă în trup încă mai ai viață, realitatea spune că ești mort. Da, e o moarte spirituală, care, are implicații veșnice, mai grave și mai îngrozitoare decât moartea fizică…

Apoi, când luăm cazul în care principiile valoaroase sunt înlocuite cu gunoaie, regula cu dependeța rămâne valabilă. Numai că, de această dată viața aceasta este descrisă astfel: ”o viață trăită în dependență de niște gunoaie.”

Hmm… Un om normal nu știe cum să scape mai repede de gunoaie, nu? Și-atunci, cum ar putea fi un om normal, mințit să trăiască în dependență de niște gunoaie?

Principalul motiv e că omul nu le cunoaște, deci nu le poate distinge.

Astfel, gunoaiele acestea despre care vorbim aici, pot părea valori și principii vrednice de trăit, sau măcar de încercat.

Dar, dacă ai cunoaște alte valori/principii, cu mult mai valoroase, sunt convins că ai separa gunoaiele de mărgăritare, nu?

Aici, cred că cel mai bine ne uităm înspre un om care sapă în pământ și găsește o bucată de aur, apoi, un diamant, apoi, un smarald și le strânge. Apoi, în același coș, pune și pietrele ce erau pe lângă aceste valori. Și după ce își umple coșul îl pune în spate și începe să meargă spre târg.

Pe drum, având dureri de spate, se oprește și începe să arunce o piatră. Dar nu una din aia banală, ci piatra de smarald, pentru ca să-și ușureze munca.

Mai merge un pic, aruncă și bucata de aur. Și după o vreme, aruncă și diamantul. Iar când ajunge în târg, pietrele găsite lângă valori, se dovedesc a fi fără valoare…

Povestea aceasta e mai profundă și are direcții foarte frumoase, la care eu zic că e benefic să cugetăm la ea și cu alte ocazii.

Dar astăzi, vreau să compar pietrele acelea cu convingerile noastre, iar pietrele cu adevărat valoroase sunt principiile biblice.

Și da, pentru a le avea în coșul nostru, va trebui să săpăm după ele, adică să studiem Biblia.

Iar aici, aș dori să mă fac auzit și dacă se poate să vă și conving: ”cum fiecare om respiră, bea apă și mănâncă, pentru că aceasta este o chestiune normativă pentru viața fizică, tot așa, citirea, studierea și aplicarea Bibliei, la nivel individual este normativa vieții spirituale!

Cine nu face așa, nu trăiește spiritual, dar obosește din cauza coșului plin de pietre banale și grele.

Dar cine citește, studiază și aplică Biblia, găsește valori mari, renunță la pietrele din coș, le scoate și le aruncă, pentru că vrea să țină acum valori în coșul său.

Și astfel, pentru că în practică schimbă gunoaiele cu pietrele prețioase, ajunge să își umple coșul cu valori, în momentul în care și-a însușit întreaga Evanghelie.

Așa putem vorbi despre moartea și învinerea în Hristos, renunțând la tot ce era rău la mine, renunțând la mine și lăsându-L pe Hristos să trăiască în mine.

Și-atunci, pot spune și eu, ca și Pavel:

Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

Galateni 2, versetele 20 și 21 VDCC

Aș vrea ca dragostea lui Hristos să clocotească în noi la fel cum clocotea în Pavel ca să putem spune/mărturisi și noi din toată inima (Galateni 1:3-5):

”Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos!

El S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru și Tatăl.

A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.”