Tu știi ce răspuns a primit Estera de la Mardoheu? Și chiar dacă zici că știi, te invit să citești să vezi și interpretarea mea, a acestui răspuns extrem de interesant, dar și aplicabil pentru perioada aceasta.
Săptămâna aceasta am avut prilejul și harul de a citi cartea Estera din Biblie. Și, chiar dacă, în trecut am citit-o de mai multe ori, de această dată, ca niciodată, mi-au ieșit în evidență o mulțime de detalii.
Iar, diferența, ca peste tot, o fac detaliile.
Mi-am făcut multe însemnări, dar, în articolul de față, aș vrea să mă concentrez pe o singură discuție dintre Mardoheu și fata lui înfiată, Estera.
Primul detaliu: Estera a fost înfiată. La fel cum și noi, cei care credem în jertfa Domnului Isus Hristos, suntem înfiați de Dumnezeu Tatăl, oferindu-ne astfel dreptul de a fi copiii Lui.
Dar noi nu suntem copii de Dumnezeu născuți din Dumnezeu. Ci, noi suntem fii născuți din om, dintr-o natură păcătoasă. Iar această natură păcătoasă, o moștenim de la Adam, iar aceasta ne provoacă moartea.
Deci, noi suntem fii ai păcatului! Dar, prin jertfa Domnului Isus Hristos, care a murit pentru păcatele fiecăruia care crede, noi suntem iertați și mântuiți prin credință.
Iar dacă suntem mântuiți prin credință și pentru că suntem fiii păcatului, înțelegem bine și clar, că noi, nu suntem fii născuți din Dumnezeu, dar, prin Harul nespus de mare, am căpătat trecere înaintea Tatălui, prin credința în Fiul, primind astfel înfierea.
Și așa am ajuns să fim și noi numiți copiii lui Dumnezeu, prin înfiere, adică prin credința în Jerfa Domnului Isus Hristos.
Și de ce prin înfiere și nu prin fapte?
Pentru că, dacă eu sunt într-un punct în care să merg înspre moarte, deoarece nu am niciun ajutor, ori ajutorul acela pe care îl am mă duce înspre moarte, ce pot face eu?
Pot eu să conving pe cineva să mă înfieze, ori să mă salveze?
Niciodată!
În schimb, dacă cineva, plin de dragoste și milă, vine și hotărăște să se sacrifice pentru mine, ca apoi, eu să fiu înfiat de tatăl lui, eu sunt salvat, dar eu n-am făcut nimic.
Ci totul s-a făcut de către altcineva pentru mine!
Iar acest har este cu atât mai mare, când înțelegem că El ne-a iubit de la început:
Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
Romani 5:8 VDCC
Doar dacă înțelegem cele de mai sus, putem discuta și răspunsul lui Mardoheu, trimis către Estera.
Răspunsul lui sună așa:
Mardoheu a trimis următorul răspuns Esterei: ”Să nu-ți închipui că numai tu vei scăpa dintre toți iudeii, pentru că ești în casa împăratului.
Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul și izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei, și tu și casa tatălui tău veți pieri.
Și cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?”
Estera 4:13-14 VDCC
Ce era în țară? În ce context își are locul acest răspuns?
În contextul în care, groaza era în toți cetățenii țării. Și asta nu este o imaginație a mea, ci o spune textul:
Alergătorii au plecat în grabă mare, după porunca împăratului.
Porunca a fost vestită și în capitala Susa. Și pe când împăratul și Haman stăteau și beau, cetatea Susa era îngrozită.
Estera 3:15 VDCC
Nu cred că este cineva, care s-ar gândi că prin ”cetatea Susa” se referă doar la evreii din Susa, ori, la pietrele din Susa.
Ci, este chiar simplu să înțelegem că toți locuitorii din Susa erau îngroziți că trebuie să-și omoare vecinii, prietenii, poate chiar șefii, patronii, care le făceau bine, doar pentru că erau evrei.
Da, contextul nu este identic cu cel de astăzi. Pe atunci, oamenii aveau compasiune unii față de alții…
În fine… Chiar nu este timpul acum să detaliem toate aspectele minunate de aici.
Dar, parcă stai și te întrebi, cum poate mânca și bea împăratul, alături de Haman, parcă liniștit și relaxat, când toți oamenii din jurul tău sunt îngroziți?
Însă întrebarea mai importantă cred că este aceasta:
Cum poate sta liniștită și indiferentă Estera în casa împărătească?
Știind că toți evreii vor fi nimiciți, cum aș putea sta liniștit, când eu sunt tot evreică?
Aa, eu sunt într-o poziție înaltă, iar poate cel mai important: ”eu mi-am ascuns cetățenia, nimeni nu știe că eu sunt evreică, deci eu scap”.
Hmm, parcă văd mai multă compasiune la neevreii din Susa, decât la evreica, ajunsă sus, Estera.
Dar, în urma cercetării (sau a trezirii la realitate) făcută de Mardoheu, Estera se smerește, ascultă și merge să-și salveze poporul chiar cu prețul vieții.
Iar aceasta a făcut, pentru că așa a văzut ea la cel ce a înfiat-o!
Doamne, cât de mare și de adânci sunt Cuvintele Tale!
Fie slăvit Numele Tău, în veci! Amin.