Cum va arăta viitorul copiilor noștri?

Chiar niciodată nu am înțeles pe părinții care își dezechilibrează urechile fetițelor sale, găurindu-le urechile și punându-le metale mai mult, sau mai puțin prețioase.

Vor să le crească valoarea copiilor lor? Sau în realitate, le-o scad și le-o fac mai groaznică?

Și pentru că, noi, românii, avem vorba: ”peștele de la cap se-mpute”, voi demonstra ce-am zis mai sus, pornind chiar de aici, de la această vorba înțeleaptă, a părinților/bunicilor noștri.

De ce nu le pun cercei în buric? De ce nu la coate? De ce nu în pielea de la fluierele picioarelor? Nu nu! Toată lumea pune în urechi, pentru că așa se pune!

Și corpul ripostează (vom vedea imediat și de ce). Dar, nu, tratăm infecția (efectul), în loc să eliminăm problema, astfel încât să ajungă numaidecât copilul nostru să aibă, încă de la începuturi, un mare dezechilibru.

Chiar dacă sunt 2, în fiecare ureche, haideți să vedem de ce este un dezechilibru colosal pentru întreaga ființă:

În primul rând, vorbim de cap, și, o problemă mică pentru cap, devine una uriașă pentru mâini și picioare. (pentru câteva secunde, încearcă să meditezi profund la această afirmație)

În al doilea rând, urechea, are forme diverse dintr-un motiv extrem de bine întemeiat. Da, unii au urechile mai mari, alții mai mici, unii mai lipite, alții mai depărtate, dintr-un singur motiv: urechea trebuie să stea într-un echilibru perfect.

Această afirmație o vom trata puțin din 2 perspective:

Din perspectiva pur fizică, urechea trebuie să se lipească de cap, în așa fel, încât să se creeze amfiteatrul perfect, iar aceasta este acordat perfect cu toate celelalte elemente ale sistemului auditiv. Iar funcție de cât de performant este timpanul, va ieși o ureche mai mică, sau mai mare, cu scopul de a compensa slăbiciunile interne (mai pot fi și factori externi, prin care, trasul de urechi, este/era o practică, atât la părinți, cât și la profesori). Ei, și această ureche exterioară, nu are alt rol, decât de a capta sunetul, și-l transmite mai departe timpanului.

Doar că, această transmitere, se face exact ca și la chitară, prin vibrație. Pentru cei care vor să înțeleagă cât de mare este acest dezechilibru, încercați să faceți coarda unei chitări să vibreze, ciupind-o. Veți observa, că ea, cât timp este lăsată liber, va vibra extraodinar de frumos (mai ales dacă este și acordată). Dar, pentru experimentul de astăzi, luați un cercel, sau orice fel de verigă (chiar și de aia de breloc) și atârnați-o de coardă, iar apoi ciupiți din nou coarda.

Dacă în primă fază, coarda, prin vibrația ei liberă, vă ungea urechea cu un undelemn plăcut și vă îndemna să mai ascultați o notă muzicală, de dată aceasta, cu cercelul atârnat, coarda va bâzâi, va vibra mult mai puțin, scoțând doar o gălăgie și nimic mai mult, chiar foarte enervantă.

De ce am îngroșat gălăgie enervantă? Pentru că, din perspectiva simbolică, cerceii puși în urechi au ca simbol tot dezechilibru. Doar că, fiind vorba de partea simbolică și despre ureche, atunci vorbim de niște copii, ce vor avea mari probleme de ascultare. Și de ce asta?

Băieții, tind să fie mai neascultători decât fetele, mai rebeli. Așa că, fetelor, cu precădere li se vor implementa aceste ”ajutoare”, ca nu cumva ele ”să fie mai proaste”. Iar, dacă înainte, neascultarea de părinți, era o mare problemă, ce chiar îi preocupa pe părinții ce aveau teamă de Dumnezeu, în ziua de azi, societatea modernă, numește neascultarea de părinți, ca fiind o afecțiune, ce se tratează cu: și mai multe pastile și eventual ședințe la psiholog (pe care ți-i recomand din suflet să-i ocolești, din cauză că există foarte multe conflicte de interese la mijloc, dar putem discuta asta ori în alt articol, ori față în față).

Iar cerceii vin exact cu aceste două efecte: dezechilibrul și neascultarea.

Ca o mică paranteză, omul se echilibrează folosind urechea internă. Iar dacă urechea internă, nu poate fi nici văzută nici atinsă prea ușor, vom folosi urechea exterioară pentru a arăta cele două mari probleme ca fiind implementate și în viața acestei ființe.

Am mai putea spune multe, pe acest subiect, dar încheiem aici introducerea.

Da, până acum, am tratat un pic, partea introductivă a problemei.

Dacă e să revenim la vorba înțeleaptă cu ”peștele de la cap se-mpute”, o vom adapta pentru a fi înțeleasă mai bine: ”copacul strâmb, când era mic s-a înstrâmbat”.

Asta, ne arată cât de mult contează educația sănătoasă și grija, oferite de părinți, propriilor copii.

Iar dacă, cerceii se aplicau doar fetele, generațiilor următoare, s-a făcut același experiment, pe băieți. Doar că, băieții trebuiau să testeze ceva aparte (ei având neascultarea și rebeliunea în ei, în mod natural).

Da, este vorba despre calculator. Băieții au început să fie dezechilibrați de calculatoare, ori prin jocuri, ori prin filme. În ambele situații, sexul era mai puțin, sau mai puțin vizibil, dar omniprezent.

Vedeți? Dezechilibrele funcționează exact pe zonele mai slabe, sau mai sensibile.

Sub pretextul că ei vor ajunge să lucreze pe calculator, acesta reprezentând viitorul, părinții și-au lăsat băieții în fața calculatorului, cu orele, în fiecare zi.

Să facem un mic ocol, c-o întrebare:

Acum, că știi, efectele nocive ale cerceilor asupra fetelor, chiar merită acel ”surplus de strălucire”, oferit de cercei?

Nu avem timp să intrăm în amănunte să vedem problemele și dezechilibrele efectuate pe băieți, dar sunt sigur că ai înțeles că dezechilibrul cel mai important de atins este partea sexuală a băieților.

Ei bine, și după ce am dezechilibrat o generație întreagă, de acum, dăm, indiferent de sex, telefoanele inteligente, tuturor.

Astfel, ne trezim, că, acum, nu doar băieții au probleme sexuale, ci și fetele. Iar soluția și mai nocivă, oferită de societate, este: educația sexuală. Prin care, li se oferă informații, ce mulți adulți nu le știu, și asta din cauză că nu ar trebui să intereseze pe absolut nimeni porcăriile respective.

Care porcării? Să nu intrăm în prea multe detalii, voi spune doar atât: societatea, vrea să ne facă confunzi, în ceea ce privește identitatea noastră.

Și dacă vreți pârghii ajutătoare, la această afirmație, atunci, începeți de la necesitatea buletinului, apoi, analizați moda, ce are ca scop, să fie cât de mult posibil: unisex.

Și dacă, noi, generația mea, și-a petrecut timpul copilăriei pe calculator, ca mai apoi, oferindu-mi șansa (sau neșansa) să lucrez pe calculator, tot așa văd societatea creând deja locuri de muncă, pentru cei care excelează în a-și risipi timpul, energia și sănătatea, pentru a avea un loc de muncă flexibil, de oriunde, folosind doar telefonul.

S-a făcut un experiment, când, pe câțiva copii, din aceeași generație, li s-a impus de mici, să nu mai râdă și să evite pe cât de mult interacțiunea socială, normală și naturală. Au fost manipulați nociv, dar eficient, iar rezultatele sunt groaznice:

Niciun copil, nu a trăit mai mult de 20 de ani!!!

Sunteți siguri că vreți să vă uitați copiii în fața ecranelor? Sunteți siguri că această societate vă vrea binele?

Eu unul, aleg să îmi pun toată încrederea în Dumnezeu și nu în oameni. Tu, ai și tu dreptul să alegi! Iar dacă nu alegi tu, va alege societatea pentru tine… din nefericire!

Dumnezeu să ne deschidă mințile la fiecare în parte și să înțelegem planul celui rău, din timp!

Dumnezeu fie slăvit în veci de veci! Amin!

P.S. Dacă crezi că e un articol necesar, te rog să îl distribui, la toți prietenii tăi!