De ce a adormit Eutih?
În cartea Faptele Apostolilor, capitolul 20, de la versetul 7, la 12 inclusiv, găsim descris un eveniment, pe care, tindem să-l tratăm superficial. Mai ales, dacă vorbim de cazul, în care, timpul este scurt, iar obiectivul principal este: „să terminăm de citit”, nu: „să căutăm ce vrea Domnul să ne vorbească”.
Acest caz, este unul nefericit. Dar, de astăzi, vrem să ne oprim și la cele mai mici detalii din ceea ce vrea Cuvântul lui Dumnezeu să ne transmită, pentru a ne învăța.
Iar această învățătură are un scop foarte clar: „să creștem spiritual!”.
Totuși, din cauză că, noi trăim într-o perioadă și o cultură foarte diferită de cea trăită de apostoli și ucenici, cred că ar fi bine să ne uităm un pic la anumite detalii, pentru a ne creiona un context.
Cel puțin pentru mine, dacă contextul e desenat bine, parcă intru în lumea descrisă de text și trăiesc acolo, făcând parte din audiență.
De exemplu, nu avem niciun fel de informație că ar fi existat în perioada respectivă, curentul electric, în societatea romană. Iar, după cum bine știm, Israelul era sub ocupație romană.
Deci, vom presupune că, în versetul 8, unde scrie, că: „în odaia de sus, unde eram adunați, erau multe lumini”, nu erau becuri cu filament, ori cu LED, ci, erau niște lămpi, prin care se ardea, fie o bucată de lemn, fie un ulei, iar lumina venea de la flacară.
Chiar dacă, societății noastre i se pare că e un mare avans tehnologic, de fapt, diferențele între torță și bec, nu sunt așa de mari pentru că: amandouă dau și lumină și căldură.
Torța sau lampa având avantajul că este independentă de un întreg sistem, astfel putea fi purtată, precum o lanternă din zilele noastre.
Totuși, e important să înțelegem și diferențele.
De exemplu, flacăra pâlpâie cu o frecvență sesizabilă de către om, iar aceasta devine obositoare, deci, va genera somn. Becul nostru contemporan, pâlpâie la o frecvență ce ochiul nu o sesizează, fiind de 50 de ori mai mare decât frecvența la care noi operăm nativ, deci, va fi ignorată de creier, astfel, noi, reușim să stăm la bec, mai mult timp, până noaptea târziu.
Iar cealaltă diferență, constă în faptul că, la un bec, aerul încăperii este separat de aerul din bec, față de o lampă, care arde și influențează aerul dintr-o încăpere, care deja este probabil afectată de oamenii adunați laolaltă.
Astfel, într-o încăpere plină cu oameni și pe deasupra și multe lămpi care și acelea consumă oxigenul din încăpere, l-am putea numi chiar foarte inteligent pe tânărul Eutih, ce se așează pe fereastră și ascultă învățătura, cu mintea și trupul alimentat de aerul proaspăt, ce venea din plin la el.
Pe deasupra, aerul închis din mijlocul încăperii, avea și o temperatură mai crescută, decât răcoarea de care se bucura Eutih.
De aceea, înțeleg că, din punct de vedere trupește, mai multe motive de a adormi aveau cei din mijlocul încăperii, decât Eutih.
Deci, ca niște detectivi buni, vom încerca să căutăm alte detalii, ce ne vor oferi o încredere să putem clasa cazul, ca fiind unul elucidat.
Hmm… am căutat prin încăpere, ne-am uitat la toate detaliile și parcă nimic.
Am putea spune că erau un pic nemâncați, deoarece, abia după ce Eutih este adus înapoi de afară, se frânge pâinea (versetul 11), iar aceasta, tot așa, nu îți dă o stare de somn.
Iar dacă acesta era motivul, cei din mijlocul încăperii, trebuiau să adoarmă primii.
Așa că, nu mai are sens să o lungim, și vom trage o concluzie, prin metoda eliminării celorlalte posibilități.
Eu clasez cazul, ca fiind elucidat astfel:
Eutih avea toate condițiile să stea treaz, dar el a adormit, din cauză că, nu avea creșterea spirituală necesară.
Îl vedem pe Pavel, că avea învățături, adresate ucenicilor (versetul 7). Aceste învățături sunt menite să fie mult mai greu de digerat. Iar când spunem aceasta, vom folosi și analogia Biblică: bucate tari și lapte.
Lapte poate bea un adult, dar nu îl ajută să crească, precum îl ajută bucatele tari.
În schimb, un nou născut, nu va putea să suporte bucatele tari. Ci el, va trebui să se mulțumească cu laptele, până va fi capabil, încetul cu încetul să diversifice mâncarea.
Această concluzie este întărită și de text. Vedem că, în versetul 9, Eutih este descris ca fiind „un tânăr”, iar în versetul 12, este numit „flăcăul”.
Nici tânăr, nici flăcău, nu poate fi confundat cu adult.
Iar lecția și concluzia finală este aceasta: trebuie să ne dăm toate silințele să creștem, că altfel riscăm să adormim, să cădem și mai grav, să nu avem un Pavel, plin de puterea Duhului Sfânt, pe lângă noi.
În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiți învățători, aveți iarăși trebuință de cineva să vă învețe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare.
Și oricine nu se hrănește decât cu lapte nu este obișnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc.
Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele și răul.
Evrei 5:12-14 VDCC
Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2 VDCC
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.