Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, bunicii își fac cu brio meseria, așa că au dăruit nepoților daruri. Printre acestea, era și o cutie neagră. Nu are niciun sens să vă țin în suspans, pentru că și titlul și imaginea, mă dau de gol.
Deci, dacă tot știi despre ce e vorba, poate îmi scrii în comentarii și cum se joacă acest joc, că pare interesant.
Eu neștiind regulile și până să pe aflu de la tine, am zis să fac și eu acel șir indian, să văd și eu efectul clasic, făcut de mine, nu doar pe la alții și în video.
Zis și făcut. Mă apuc și iau piesă cu piesă, le poziționez, iar partea cea mai interesantă e că nu sunt perfect drepte, asta înseamnă chiar foarte mare atenție pe partea de echilibrat.
Dacă la primele două, trei era interesant, la următoarele, îmi doream doar șirul să fie cât mai lung.
Și uite așa, după un efort considerabil, ce la început părea doar o chestiune ușoară, termin șirul. Jbang! Într-o fracțiune de secundă toate cad, cu o viteză incredibilă.
Wow! Câte aspecte poți vedea și înțelege, de la niște jucării simple.
Chiar îmi doresc să faci și tu un șir din ăsta, așa că, îți dau ocazia să descoperi singur aspecte profunde ale vieții.
Îmi dau seama că ar fi frustrant să se încheie aici articolul, așa că voi spune ceva ce nu strică surpriza celor care vor construi șirul, dar cred că putem beneficia toți, în orice tabără ne-am poziționa.
Senzația după ce cade șirul la care am muncit, se traduce cam așa: „Cum? Pentru atâta am muncit așa de mult?”
Răspuns: „Da! Ai harul să o iei de la capăt! Dar fă asta cu bucurie! Bucură-te de fiecare etapă din proces!„
Comentariile se scriu mai jos! Un nou an binecuvântat!
Educenteza
Educația ce aduce libertate