Pornim de la premisa că nu ai un GPS, dar totuși ai o destinație setată.
Ce faci? Cum ajungi acolo fără GPS, hartă, chiar și fără busolă?
Mergem pe acest caz, pentru că de multe ori în viață, am vrea să atingem destinații deosebite, pe căi noi, dar ne simțim extenuați după primii pași. Ba chiar, majoritatea cazurilor, arată că blocajul cel mai puternic, apare înainte de a face primul pas.
Dacă la această presiune interioară mai adăugăm și presiune exterioară, se ajunge la stagnare și într-un final, la îngroparea destinației într-un jurnal intitulat: „Am visat odată și nu am acționat. Acum, nu mai visez…”.
Îmi amintește de un Petrică, ce totdeauna îți șoptește să „fii realist!”. Da, acest Petrică e foarte diferit de un Ovidiu, ce zice tot timpul: „încearcă!”.
Chiar dacă devine redundant subiectul, trebuie să revenim puțin la alegeri și să amintim că am dreptul să aleg să mă însoțească Ovidiu, ori Petrică.
Pentru că v-am obișnuit să analizați totul în profunzime, în acest exercițiu, sensul numelui nu își are locul, ci doar prima literă e importantă.
Deci, ce ziceam? Că pot s-aleg. Apoi, după ce aleg, ce șanse am să și ajung?
Întrebarea mea preferată e asta: Cum aș putea ști sigur că am ajuns la destinație, dacă nu știu exact cum arată?
Răspunsul va fi dat printr-o întrebare:
Cum ajung să fiu activ, dar să nu mă bizui pe fapte?
Dacă știi să răspunzi la vreo întrebare de mai sus, nu ezita să o scrii mai jos, la comentarii.