Experimentul cu un ac

Experimentul sună cam așa. Pune o persoană de încredere să ia un ac (măcar la fel de lung ca cel din imagine). Apoi, puneți-vă față în față, iar tu vei fi legat la ochi.

Din perspectiva ta, tu vei simți 3 înțepături. Adică, pentru că ești legat la ochi, chiar vei crede, că, la un moment dat, persoana cu acul în mână, doar te înțeapă superficial, la perioade aleatorii de timp, când te aștepți mai puțin.

Și asta e adevărat. Doar că, în realitate, persoana cu acul în mână, de fiecare dată, introduce acul și îl lasă acolo. Pentru că ea vede expresia durererii pe chipul tău, va introduce mai mult acul, în etape. Pe scurt, după ce se introduce o dată, se face o pauză, pentru ca durerea provocată de ac, să fie acceptată de organism. Apoi, la următoarea înțepătură, se introduce și mai mult. Și iar este lăsat să fie acceptată durerea. Urmând ca în ultima etapă să fie introdus de tot, iar la acomodarea durerii, pentru că e un experiment, să îți dai jos legătoarea de la ochi și să vezi uimit, că tot acul îți este introdus în piele.

Nu crezi? Teoretic, experimentul poate fi făcut de oricine. Doar că, un creștin adevărat, nu îl va putea executa. Maxim, îl va putea suporta. Oricum, dragă cititor, nu încerca să replici experimentul!

Știu că azi nu ar trebui să vorbim despre știri (pentru că facem asta la rubrica Știrile de Marți), dar o scurtă știre, ce are legătură cu subiectul de azi, aș vrea să o notez aici (pentru că se va păstra data). Este vorba despre Hong Kong, ce va fi invadată de tancuri și armata chinezească. Partidul Comunist Chinez (PCC), nu mai suportă acul libertății chinezilor din Hong Kong, așa că, prin forță armată, vor să instaureze comunismul și acolo.

Eu tot zic despre comunism la nivel global. Acest sistem, ce elimină creștinismul, pentru că guvernul este noul dumnezeu, te aștepți să fie urât și contestat de orice creștin.

Cum aș putea să accept un sistem ce îmi spune că o adunătură de oameni pot fi dumnezeu? Este un non-sens! Mai ales pentru un creștin adevărat.

Doar că, cu durere în suflet, omul s-a îndepărtat atât de tare de Dumnezeu, încât acum, vor comunismul înapoi. De ce? Că li se pare mai bună oferta de a avea un loc de muncă și eventual niște gratuități, pentru a se lepăda de Dumnezeu cel adevărat.

Întotdeauna sistemele astea socialiste/comuniste/globaliste, vin cu ceva care să-ți acopere ochii. La început cu frică și panică, urmând ca mai apoi să îți prezinte niște beneficii, sau tehnologii extraordinare.

Să luăm Imperiul Roman. Veneau câteva legiuni de soldați bine antrenați, cu strategii și tehnologii ce nimeni nu avea atunci. Iar oamenii, din cetățile mici, în loc să se unească și să lupte, stăteau comozi fiecare în cetatea lui, sperând că la ei nu vor veni romanii.

Iar majoritatea au zis: acceptăm fără luptă, că n-avem nicio șansă. Mai bine dăm taxe și impozite imperiului roman, decât să pierdem vieți. Apoi, romanii au venit cu tehnologii interesante. Viaductele de apă. Ba chiar, dregătorii aveau încălzirea caselor în pardoseală (un sistem de altfel foarte interesant). Doar că, omul de rând putea doar să privească și să-și imagineze că va avea și el o dată așa ceva în propria casa. Apoi, au început să apară zvonuri că există drumuri care duc direct la Roma. Și stăteau bieții oameni, legați la ochi, muncind pentru niște beneficii, ce doar romanii (ăia sus puși), beneficiau. Că, omului simplu, nu-i folosea la nimic acel drum pietruit. Când se ducea el la Roma? Ce să facă acolo? Nu avea timp! El trebuia să muncească să își poată plati taxele imperiului.

Dar, ce mă supără pe mine profund, e că acești romani, în cele din urmă și-au arătat adevărata față. Au înscăunat pe Nero, ce mi-au persecutat frații creștini!!!

Îi omorau, dar pentru ei era o distracție. Ori, chiar considerau că trebuie pârâți, pentru că nu mai credeau în zeul Roma.

Tot un roman, s-a spălat pe mâini, când trebuia să apere Adevărul!

Oare a meritat?

De ce am accepta acum frica, panica, sau beneficiile altora, în timp ce ne sunt atacate drepturile fundamentale?

Ce e pe gratis? De la oameni, absolut nimic….

O singură excepție ar fi: Isus Hristos!

El, Domnul și Mântuitorul meu, mi-a oferit pe gratis mântuirea. El a murit pentru păcatele noastre, chiar dacă noi l-am ignorat, l-am scuipat…

Acum, eu, un păcătos, prin jertfa de la Golgota, al lui Isus Hristos, dacă cred în El, sunt eliberat de păcate.

Om bun, prioritatea nu este trupul! Ci mântuirea sufletului. Prefer să mor de foame, dar mântuit. Că dacă nu sunt mântuit, ce sens mai are viața mea? Că prin păcat, ajung să mor, dar cu o viață oricum grea. Iar după moarte, un chin cumplit, etern și veșnic…

Indiferent ce se întâmplă în lume, caută-L pe Hristos! Aleargă la El, pentru a-ți ierta păcatele, iar de restul, tot El se va ocupa. Trăiește prin Hristos pentru a putea gusta încă de pe acest pământ, eterna fericire.

Adevăratele comori. Neputinţa de a sluji la doi stăpâni. Grijile și îngrijorările
19 Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoţii; 
20 ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. 
21 Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. 
22 Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; 
23 dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Așa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! 
24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul și va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. 
25 De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana și trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? 
26 Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? 
27 Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? 
28 Și de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; 
29 totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. 
30 Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioșilor? 
31 Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ 
32 Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveţi trebuinţă de ele. 
33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 
34 Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.

Matei 6:19-34 VDC

Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte!

P.S. Nu uita să te abonezi la blog prin notificări (clopoțelul roșu), ori prin mail, ori urmărind pagina de Facebook. Iar dacă ți-a plăcut, distribuie!

P.S.2. Articolele dintr-o săptămână sunt legate între ele. Așa că, dacă ai ratat vreunul, le pun mai jos:

Lasă un răspuns

Scroll to Top
%d blogeri au apreciat: