Săptămâna aceasta am primit o imagine pe care aș vrea s-o împărtășesc și aici. E 18 Decembrie, când scriu acest articol. E perioada în care magazinele se bucură de foarte mulți cumpărători, ce cumpără și multe lucruri. Nu cred că greșim dacă spunem că acel coș mediu de cumpărături a crescut cu cel puțin 20%.
În timp ce vânzările cresc cu cel puțin 20% pentru companii, pentru cumpărători, nu cred că veniturile lor au crescut cu 20% (luând în calcul că o mărire, sau chiar un bonus, de obicei, în medie e undeva la 10%).
Totuși, aș vrea să mergem pe altă imagine. Fiind mijlocul lui Decembrie, ne gândim și la cozonaci. Dar parcă am uitat de nucile verzi, ce, în urmă cu câteva săptămâni, le așteptam cu nerăbdare și fără nicio problemă, ne murdăream pe mâini să le scoatem din coaja aia verde, să le crăpăm, apoi să le dăm jos acea cojiță, pentru a ajunge la miezul acela alb și extrem de bun.
Cât efort, dar ziceam pe-atunci că merită.
Ce vreau să spun cu aceasta?
Eu chiar n-am văzut un om normal care să vrea să guste acel miez extraordinar de bun și proasptăt, luând nuca, în coaja verde, direct din pom și savurând-o. Chiar dacă ar fi încercat cineva, dinții, ori măselele, chiar dacă ar fi patruns prin coaja verde, s-ar fi oprit brusc și violent de coaja maronie, mult mai solidă. Iar dacă întâmplarea a făcut că a trecut și de ea, omul leneș ar fi mâncat miezul, cu tot cu pielița aceea maronie și amăruie.
Totuși, noi din nucă, facem, în iarnă, crema de cozonac, pe care o savurăm din plin, în special, în perioada de sărbători.
Dar, la cozonaci, n-am văzut nicio gospodină, sau vreo brutărie care să ia miezul și să-i elimine pielița amară, înainte de a-l măcina pentru cozonac.
Imaginea aceasta este extrem de profundă și o putem analiza din mai multe perspective, putând extrage învățături multe și necesare nouă. Totuși, în articolul de astăzi, ne vom limita doar la o singură perspectivă, lăsându-ți posibilitatea să le descoperi tu pe celelalte, ori, poate, vom relua o altă perspectivă, într-un articol viitor.
De ce nu se scoate pielița? Pentru că s-a uscat, iar amăreala aceea, a intrat puțin în miez și s-au omogenizat gusturile, iar nouă a ajuns să ne placă acest gust.
Totuși, dacă e să comparăm un miez proaspăt, fără pieliță și unul uscat cu pieliță, vom vedea că gusturile sunt total diferite, iar eu unul sunt convins că oricare am fi, am considera că miezul proaspăt este mult mai bun.
Dar, majoritatea nucilor, se consumă în forma de gust omogenizat și nu proasptăt.
Și acum te întrebi: ”Și ce?”
Eu n-am nimic împotrivă, dar, această imagine și această constatare, îmi provoacă o durere în interiorul meu, când văd că aceasta este o reprezentare fidelă a ceea ce se întâmplă cu noi, ca oameni.
În loc să dezbrăcăm păcatul și să căutăm neprihănirea, noi eliminăm natural coaja verde, apoi ne uscăm în coaja lemnoasă maronie, în timp ce, pe dinauntru, ne uscăm și ne compromitem cu păcatul. Da, ne omogenizăm cu păcatul amar și ne obișnuim cu el.
Acum, Stăpânul nucilor, când le crapă coaja lemnoasă, vede că aproape toate sunt maronii, unele sunt uscate de tot, iar altele au mucegăit. Dar, bucuria Lui, ar fi extrem de mare să vadă că o nucă, chiar în decembrie, a dezbrăcat păcatul și este mereu albă și proaspătă, cu acel gust bun.
Meritele nu sunt decât ale Lui, ale Stăpânului, care a oferit totul (și soluția și puterea de a fi executată)! Dar totuși El se bucură de mine și mă binecuvintează, dacă mă găsește așa, în orice perioadă a anului.
Iar după ce gustă în Decembrie, un miez proasptăt, ne spune ceva, în Apocalipsa:
Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: ”Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios și adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:
”Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!
Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.”
Apcalipsa 3:14-16 VDC
Dacă noi ne-am obișnuit cu acest gust omogenizat, Stăpânul nostru, Tatăl din ceruri, Dumnezeul cel Adevărat ne spune altceva: El, care este perfect și sfânt, sfânt, sfânt, El nu va accepta niciodată gustul omogenizat. El vrea gustul bun! Iar dacă acesta este compromis, El, mă varsă din gura Lui, mă leapădă, pentru că Îi provoc greață…
Da, dacă voi fi căldicel, voi avea aceeași soartă ca și cel rece și stricat, uscat, ori mucegăit…
Să nu uităm ce Dumnezeu drept și sfânt avem!
Totuși, în bunătatea Lui enormă, ne-a oferit pe Fiul Său, ca să moară pentru păcatele noastre, ca prin credința în Jertfa Domnului Isus Hristos, fiecare să aibă acces la mântuire.
Ce pot eu face? Să mă smeresc, să mă arunc la picioarele Lui, să-I cer iertare, să mă pocăiesc cu adevărat, să-mi plantez Cuvântul Lui în mine și să cer să fiu umplut continuu cu Duhul Sfânt, care mă va călăuzi în tot adevărul și mă va menține în clocot.
Nu e de joacă cu veșnicia! Haideți să luăm pocaința în modul cel mai serios și să fie prioritatea cea mai mare din viețile noastre, ale fiecăruia!
Pentru că zici: ”Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic”, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățat prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi.
Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, și pocăiește-te!
Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.
Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”
Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul”
Apocalipsa 3:17-22 VDC
Slăvit să fie Dumnezeu în veci! Amin.
Ne rugăm ca Domnul Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte!