Sunt câteva motive pentru care nu am publicat această ultimă parte la timp. De ce? Pentru că a venit momentul să vorbim despre procrastinare. Ce înseamnă asta? Este vorba despre comportamentul cel mai întâlnit la omul modern, cel de a amâna acțiunile, sau sarcinile pentru mai târziu. Dacă planul era (încă mai e) să scriu un articol pe săptămână, undeva pe joi sau vineri să fie publicat, am zis că îl voi publica marți, 4-5 zile mai târziu.
Titlul trilogiei este: „începe cu eu!”. Să fii unul din cei 1% (adevărații câștigători), trebuie să renunți la a mai procrastina.
Poate de prea multe ori auzim că adulții spun copiilor să facă una și alta, să înceapă cât mai devreme, să nu repete greșelile lor. Dar oare asta e cea mai bună abordare? Nu cumva îi îndeamnă mai degrabă spre procrastinare? Ce-ar fi ca fiecare să ne apucăm de treabă, chiar procrastinând doar față de procrastinare? Iar prin aceasta să fim exemple vii, nu doar teoreticieni.
Imaginea cu tigrul de mai sus, prezintă un adevărat războinic ce hotărăște să procrastineze, în ciuda faptului că îi este foame. Motivul e că încă nu moare. Însă, ignoră faptul că amânarea îl va slăbi din ce în ce mai tare…
Hai să facem un test simplu: exercițiile din prima și a doua parte le-ai făcut? Dacă nu, gândește-te că acțiunile noastre, sunt cele care ne schimba viața. Chiar și amânate, uneori funcționează, dar cu anumite costuri. Dacă autocarul pleacă în excursie, azi la ora 7:00 AM, ce-ar însemna amânarea acțiunii de a mă prezenta la timp, cu 4-5 ore? E uimitor cum toată lumea își poate da seama că nu ar mai avea nici un sens nici să te pornești din casă, căci excursia e pierdută, în schimb, parcă din ce în ce mai mulți oameni aleg să își anuleze călătoria incitantă a vieții.
Tu o anulezi? Dacă da, de ce?
Chiar dacă e prezentă și manipularea socialistă aici, dacă procrastinezi, TU ești vinovatul și tot numai TU poți schimba asta!
Dacă nu procrastinezi, dă-mi, te rog un feedback despre părerea ta legată de blog, procrastinare și ce ai vrea să găsești în următoarele articole.
Procrastinarea este una dintre multele probleme ale omeniri, consider că din cauza procrastinări nu reușim să rezolvăm alte probleme mai mici dar esențiale. Ar fi interesantă o recenzie pe tema aceasta (Începe cu “Eu”), punctul tău de vedere față de alte păreri (modul de a lua prea in serios sau prea ușor acest subiect)
Eu… procrastinez grosso modo. Sau cel puțin obișnuiam. În ultima vreme încerc din ce în ce mai mult să găsesc modalități de a-mi gestiona timpul și, pe când unele funcționează, altele nu prea dau roade, dar am câte ceva de învățat din toate.