Mai există nădejde!
Acest articol va fi foarte scurt. Dar dacă, după ce ai ajuns la final, ai fi vrut mai mult, poți să-l recitești.
Imaginea de azi e chiar firul de iarbă, pe care, dacă îl sufli mai tare, l-ai trântit la pământ. Ceea ce-l ține de multe ori, să nu dea cu totul de pământ, sunt frații și surorile firului de iarbă, pe care el cade.
Și chiar dacă aceasta este ceva minunat, vreau să te îmbărbătez prin ați aminti că firul acela firav de iarbă, intră și sparge cele mai puternice betoane. Și nu doar că le pătrunde prin crăpături, le și extinde prin faptul că el își mărește familia.
Astfel, singura șansă a unei mari civilizații, este să fie acoperită de pământ, pentru a-i conserva istoria, că dacă nu, plantele o vor distruge în timp.
Totuși, revenind la imaginea noastră, cu iarba ce pătrunde și extinde crăpăturile betoanelor puternice, îți pui întrebarea:
”Cum se poate așa ceva? Un fir de iarbă așa de slab și de firav să poată strica, așa un obstacol de puternic?
Sunt mai multe răspunsuri aici, dar nu toate plantează nădejdea în inima ta. Așa că, voi da doar răspunsul aducător de nădejde.
Cum lumea este, în aparență atât de puternică, precum betonul și parcă acaparează totul, firul de iarbă reușește să distrugă mândria betonului. Dar nu pe propriile puteri.
Ci, puterea ierbii vine din pământ! Cu cât își ancorează rădăcinile mai adânc în pământ, cu atât pământul o dirijează înspre o crăpătură în beton, pe care tot pământul o creează mai întâi betonului. În fapt, pământul face totul, iar firul de iarbă, e doar mărturia!
La fel și noi, toți care cred în jertfa Domnului Isus Hristos, stăruiesc în pocăință și-n sfințire, își adâncesc de fapt rădăcinile în Cel care a creat totul și El este totul!
Iar biruința firului de iarbă, nu aparține ierbii, ci Cuvântului lui Dumnezeu, Cel care are și este putere. Firul de iarbă se bucură de lumina creată de Creatorul, de aerul bogat în binecuvântările Stăpânului și plin de onoare și smerenie îl mărturisește pe Cel care viața i-a oferit-o.
Acum, Biblia ne învață calea înțelepciunii.
Mă așteptam la fericire, și, când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, și când colo, a venit întunericul.
Iov 30 cu 26 VDCC
Nenorocirea vine peste orice om. Dar, unii își pun nădejdea în aur, sau în oameni, iar unii își pun nădejdea în Dumnezeu. Cel care nu își pune nădejdea în Dumnezeu, va fi aruncat afară, în întunericul veșnic, unde este plânsul și scrâșnirea dinților. Pe când, cei care își pun nădejdea în Dumnezeu zic, gândesc și acționează așa:
Râdeți voi de nădejdea celui nenorocit…, dar scăparea lui este Domnul.
Psalmul 14 cu 6 VDCC
Îmi pusesem nădejdea în Domnul, și El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
Psalmul 40 cu 1 VDCC
Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.
Psalmul 39 cu 7 VDCC
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci!