Fiind vorba de prima parte, va fi o discuție, așa, de încălzire, dar cu foarte multe elemente ce le vom dezvolta pe parcurs.
Într-o librărie din fața unei școli, lucrează o doamnă, ca angajat, pe salariul minim pe economie. Firma la care lucrează, caută să evite evaziunea fiscală, oferindu-se clienților, tot timpul bon fiscal. Totul a pornit de la ideea: ”Schimbarea începe cu mine”.
Dacă în mod curent, intră elevii, ori părinții, într-una din zile, la puțin timp după ce s-a deschis ”prăvălia”, intră un domn bine, îmbracat la patru ace (costum și toate cele).
”O fi vreun bogătaș ceva”, se gândi vânzătoarea, dar îl trată la fel ca pe orice alt client: cu un zâmbet pe față și cu vocea-i blândă spuse:
- Cu ce vă pot ajuta?
- Vreau un pix bun, care să scrie!
- Am și mai scumpe, dar acesta, la 1 Leu, e cel mai bun: scrie fără întreruperi, de la început, până i se termină pasta.
- Ok, dă-mi așa!
- 1 Leu
(în loc de linia de dialog, sunt aceste bulinuțe…ceva probleme tehnice)
Domnul începe să caute prin buzunare și apoi scoate portofelul. Îl deschide larg și erau câteva zeci bune de bancnote, toate la fel, din alea de 500 RON…
Supărat, scoate o bancnotă de 500 și i-o întinde vânzătoarei spunând:
- Doar așa am…
- Îmi pare rău, nu am cum să vă dau rest… abia am deschis… Încercați să schimbați undeva.
- Nu! Mă grăbesc! Ia banii aceștia și lasă așa!
Așa că, lasă bancnota pe tejghea, ia pixul și pleacă grăbit.
Neavând de ales, vânzătoarea, caută prin portofelul ei și găsește 1 Ron, scoate bonul, din casa de marcat, pune leul în cutia cu banii firmei, iar bancnota de 500 RON, o bagă în portofel, plină de frică și cutremur…
”500 Ron, este aproape jumătate din leafa mea pe-o lună…” se gândi doamna…
Ne oprim aici și continuăm în următorul articol. Dar, până atunci, fiind o discuție, haideți să discutăm, în secțiunea de comentarii, ceva păreri.
Cine a respectat pe cine? S-a respectat legea? Respectul implică a fi moral și etic?
Ce crezi tu că reprezintă cele două simboluri: vânzătoarea și domnul?
Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte și El să fie slăvit în veci de veci! Amin!
Pingback: O discuție despre respect (A doua parte)