Acest articol este continuarea articolului de săptămâna trecuta, iar dacă nu l-ai citit încă, ori nu-ți mai amintești, te rog să îl citești mai întâi pe acela și după aceea să revii aici. Articolul de săptămâna trecută, îl poți citi, apăsând pe scrisul cu albastru, adică aici.
Bun, acum că l-ai citit, sau recitit, aș vrea să vă prezint un mod de manipulare, extrem de întâlnit în mass-media, atât în cea scrisă, cât și în cea audio-vizuală.
În prima parte, este prezentată o poveste prin care aparent, totul este respectat, legea nu este încălcată, iar toată lumea trăiește în armonie.
Noi știm totuși, că oamenii nu trăiesc într-o armonie, cel puțin, nu aici, jos, pe acest pământ, în aceste trupuri firești (în Împărăția Cerurilor, lucrurile vor sta cu totul altfel).
Deci, ce vrea media să mă determine este tocmai o analiză superficială a lucrurilor. Iar lucrurile, dacă sunt analizate superficial, ei, le vor prezenta ca fiind aparent bune.
Acum, haideți să analizăm ceva detalii.
Doamna, reprezintă, cetățeanul, ce caută să muncească corect, respectând legile statului. Dar domnul acela bine îmbracat, cu zeci de bancnote doar de 500 RON, reprezintă tocmai statul acela, pe care, cetățeanul caută să-l respecte orbește.
Și ia să vedem acum ce reprezintă acei 500 RON, dați UȘOR, pe un pix, dar cu supărare. Păi, elementul cheie este tot integrat în articol, chiar în replica vânzătoarei: ”500 Ron, este aproape jumătate din leafa mea pe-o lună…”.
Nu uita, că ea câștigă minimul pe economie, iar 500 RON (era bancnota cea mai mare), reprezintă grosier, jumătate din salariul ei NET.
De ce aproape jumătate?
Păi, în fiecare lună statul ia de la fiecare angajat care caută să lucreze correct, undeva la 40% din banii câștigați. Asta, în primă fază. Că apoi, urmează alte taxe și impozite, iar cu TVA-ul plătit la orice, în media, omul ajunge să rămână cu doar 35% din toți banii munciți, restul sunt ale statului.
Dar povestea e gândită să favorizeze statul (domnul). În sensul că acel domn bine, aproape că unii l-ar vedea ca fiind un filantrop. În schimb, el, nu face altceva decât să colecteze din toate locurile, cu jabca, iar când vine vorba de a-și deservi propriile nevoi, aruncă cu banii munciți de alții, doar pe motiv că: ”se grăbește!”.
În imaginea de mai sus este arătat cum și unde se duc banii angajaților, ce lucrează pe minimul pe economie.
Știți ce mă deranjează cel mai tare? Că acest stat, nu îți oferă posibilitatea să decizi, dacă dorești, sau nu, serviciile oferite de el. Ele sunt obligatorii.
Dar sunt prezentate, ca și cum, uite ce favoruri, vă facem noi, statul, vouă, cetățenilor.
Calculați, vă rog, să vedeți, de câte ori, ați folosit sistemul de sănătate, folosindu-vă de ceea ce ați plătit lună de lună.
Nu vă întrebați, de ce marea majoritate a oamenilor, preferă să se trateze la privați? Chiar dacă e mai scump?
Dar…oare e mai scump?
De obicei, când ne gândim la ceva scump, nu ne gândim doar la preț. Ci, ne gândim, mai degrabă la acel raport calitate/preț. Iar când calitatea oferită, la sistemul de stat, tinde spre zero, prețul, în caz de nevoie, nu mai este luat în considerare și se duce la privat omul respectiv.
Totuși, circulă ideea că: „ e gratis când mă duc la stat și nu știi când ai nevoie!”.
Ia să vedem dacă e așa de gratis.
În primii 20 de ani de muncă, aproape niciodată nu folosești (în medie) serviciile de sănătate, oferite de stat. În schimb, în fiecare lună, plătești 10% din tot ce ar trebui să iei. Adică din venitul tău Brut, nu net (ală care îți vine efectiv în mână). Venitul brut este acela trecut pe contract, înainte de taxe.
Și lună de lună, angajatul nostru (vânzătoarea), plătește, doar la sănătate, 223 RON (aprox 45 EURO).
Nu pare mult, nu?
Ia să vedem și în realitate. Într-un an, se acumulează 2676 RON ( aprox. 548 EURO). Iar, în 20 de ani de muncă, se adună 53520 RON ( aprox. 10.967 EURO). Iar dacă spunem că un om, muncește 40 de ani, atunci, el plătește aproximativ 21934 Euro.
Oare chiar e gratis?
Eu nu zic să fie eliminat serviciul. Eu zic, să se ofere posibilitatea cetățeanului să aleagă, astfel, privații putând fi concurenți reali în piață, astfel, obligând statul să se reformeze. Nu se poate ca tu să iei banii lună de lună de la orice angajat, iar privații, doar dacă îi tratează. Același sistem, trebuie să îl aibă și statul.
Sunt sigur că ai prins ideea. Așa că, mă opresc aici.
Dacă consideri că ai vrea să mai tratez acest tip de subiecte, ori chiar să continui cu o parte a treia, te rog să îmi scrii.
Eu îmi doresc să locuiesc într-o democrație, în care libertatea de alegere, există la cetățean.
Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte și El să fie slăvit în veci de veci!