Pe cine alegi? De cine fugi? Taberele sunt: oamenii de încredere vs oamenii de treabă. Tu știi diferența?
Dacă crezi că o știi, scrie un comentariu înainte de a citi articolul, iar apoi, verifică-ți răspunsul, citind articolul. Chiar m-ai făcut curios… 🙂
Oamenii de încredere vs oamenii de treabă
De când mă știu, între prieteni, când apărea cineva nou în grup, chiar și la grădiniță, era mult mai repede primit, dacă cineva îi făcea recomandarea aceasta: ”e de treabă”.
Dacă venea fără recomandare, îl tratam mai cu atenție, dar, practic, îi aplicam noi testul ”omului de treabă”. Dacă îl trecea, își primea statutul de ”om de treabă”.
Asta, până într-o zi, când, parcă rând pe rând, toți oamenii de treabă, încep să dezamăgească printr-o fază, mai mult, sau mai puțin copilărească.
Și de aici frustrari și dezamăgiri cât încape. Dar pentru că nu tratam în mod direct acest subiect, lăsăm această ușă deschisă pentru a putea ajunge și altădată aici, dar s-ar putea să ne ajute să creem puțin curent, pentru câteva conexiuni interesante.
Dacă tot am ajuns în această încăpere și am avea nevoie de puțin curent în cămăruță, deschidem și geamul.
Hmm…curenții de aer formați, ne scot la iveală ceva foarte interesant.
În camera dezamăgirilor și a frustrărilor, găsim plimbată peste tot, replica asta:
”Sunt dezamăgit, simt multe frustrări, oamenii m-au dezamăgit, nu sunt de încredere”
Care oameni au dezamăgit?
Oamenii de treabă.
Păi, frustrările și dezamăgirile nu stau pe-un fundament corect. Ba mai mult, dacă înțeleg greșeala fundamentală, dispar și frustrările și dezamăgirile, instant.
Și vom începe așa: oamenii de treabă, trebuie să fie de încredere?
Răspunsul corect este următorul: ”ar fi frumos, dar nu-i așa”.
Atunci, ce înseamnă ”om de treabă”?
Om cu care poți face o anumită treabă.
În Biblie, chiar în prima carte, în Geneza, găsim o gașcă de oameni de treabă, care afirmă asta:
Noi toți suntem fiii aceluiași om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.
Geneza 42:11 VDCC
Cel mai interesant aspect este că acești oameni de treabă, ei rezolvă problemele, pentru a-și termina treaba lor.
Câteva versete mai jos, observăm un detaliu foarte important. Cel, căruia le spusese mai înainte că ei sunt oameni de treabă, le spune:
Dacă sunteți oameni de treabă, să rămâna unul din frații voștri închis în temnița voastră, iar ceilalți plecați, luați grâu ca vă hrăniți familiile.
Geneza 42:19 VDCC
Iar oamenii de treabă, lasă pe unul dintre ai lor, pentru că ei aveau altă treabă, mai importantă de rezolvat: aveau responsabilitatea să-și hrănească familiile.
Deci, oamenii de treabă sunt buni parteneri, cât timp, treaba lor, nu este încurcată de a ta, ori a ta prezență.
De aceea, testul omului de treabă, nu conține niciun criteriu ce ar avea tangență cu încrederea.
Astfel, fundamentul dezamăgirii a căzut, la fel de spectaculos, precum zidurile Ierihonului.
Și aceasta, deoarece oamenii de încredere, sunt și oameni de treabă. Dar, reciproca, nu este valabilă, decât prin excepți rare.
Cine sunt oamenii de încredere?
Dacă înțelegem bine acest aspect, nu mai ajungem în camera unde s-a făcut deja curent.
Biblia nu mă cheamă să am încredere în oameni.
Ferice de omul care își pune încrederea în Domnul și care nu se îndreaptă spre cei trufași și mincinoși.
Ps 40:4 VDCC
Da, Dumnezeu ne spune să ne punem toată încrederea în El. DA! Ai citit bine! TOATĂ!
Iar, eu, dacă îmi ”consum” toată încrederea cu Domnul, chiar nu mai am nimic rămas pentru oameni.
Și cum rezolv această dilemă?
Dilema sună cam așa: ”cum fac să fiu om de încredere, să găsesc oameni de încredere și să îmi păstrez toată încrederea în Domnul?”
Răspunsul este chiar în afirmația dilemei:
Om de încredere este doar omul care își pune toată încrederea în Domnul. În momentul în care, o fărâmă de încredere o alocă omului, sau propriilor forțe, acel om, devine doar un om de treabă.
Iar această informație, zic eu, că te va ajuta să nu stai deloc mult în camera amintită mai sus.
Pe cine alegi? De cine fugi?
Dacă Dumnezeu ne-a dat libertatea să alegem, cu atât eu, chiar te voi încuraja să alegi tu, cum vrei și ce vrei.
Dar, ca să răspund la cele două, din perspectiva mea, ca și cum mi-aș răspunde mie, aș spune așa:
”Nu fug de nimeni, dar dacă nu am treabă, ori nu sunt trimis să fac o treabă, nu-mi caut parteneri de călătorie, din categoria oamenilor de treabă, în schimb, voi căuta tot timpul să am părtășie, împreună cu: oamenii de încredere.”
Cât de frumoasă este viața trăită în și împreună cu Domnul, prin Domnul Isus Hristos!
Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte!
A lui Dumnezeu să fie toată slava în veci! Amin.
Pingback: Să privim spre creație: Vântul. Ce putem învăța de la vânt? Episodul 2 - Educenteza | Educația ce aduce libertate