Să privim spre creație: Vântul. Ce putem învăța de la vânt? Episodul 2

white dandelion flower shallow focus photography

Vântul, în episodul 2, din seria să privim spre creație, ne duce (sper) la întrebarea: ”ce putem învăța de la vânt?”

”Cum? Din atâtea elemente populare, ai ales tocmai cel mai nepopular element?”

Chiar mă bucur de această întrebare.

Dacă lumea în care trăim era formată din oameni de încredere (dacă n-ai citit articolul, poți să citești dând click aici -> Oamenii de încredere), atunci, popularitatea ar fi populată de cu totul altceva. Și da! Vântul, ar fi în top 10, tot timpul.

Acum, ca să fie ușor pentru toată comunitatea noastră de aici, de pe educenteza, regula e simplă: ce nu-i popular în lumea înconjurătoare, aceea ar fi popular, în lumea oamenilor de încredere.

Cum ar putea fi ceva popular, ceva ce mă ține în casă?

Că nu mă încântă, nu-mi face plăcere deloc să ies la o plimbare, ori la o discuție cu cineva afară, dacă bate vântul.

Dar, chiar e timpul de ieșit atunci? De ce nu m-aș bucura că vântul mă îndeamnă înspre altceva decât propriile mele porniri?

Sunt zone în lume, în care parcă e constant soare, cald, iar vântul e atât de finuț, încât doar te răcorește un pic, jucând doar rolul de evantai.

Și cumva, parcă am vrea să fie așa tot timpul.

Dar cu un evantai nu muți norii dintr-o parte în alta. Și astfel ne-am trezi rapid, că dintr-un peisaj mirific, cu mult verde, totul ar fi doar un galben maroniu. Totul ar fi deșert.

Dacă totuși, am pleca din deșert și-am încerca să mergem în căutarea unor locuri mai bune, ce-am lua?

Aș spune că, voi alege corabia.

Iar aici pe corabie, inamicul nu sunt monștrii acvatici, precum își imaginează unii, ci: vântul care aduce furtuna asupra noastră.

”Păi, ce am eu de învățat de la cel ce îmi provoacă doar necazuri?”

Răspunsul la această întrebare, de fapt, este obiectul întregii noastre discuții.

Și răspunsul trebuie să fie tot o întrebare:

Necazul de acum și de aici, ce efecte are asupra mea, pe termen scurt, mediu și lung?

Exact asta ne învață pe noi vântul!

Am putea spune că ne oferă pe tavă, o metodă completă de a analiza viața noastră, bazată pe cum ar vrea Dumnezeu să ne raportăm la ea.

Adică, nu pot spune că nu-mi place vântul, pentru că nu mă lasă să îmi satisfac propriile dorințe ale firii mele pământești, când eu afirm peste tot că eu sunt un om de încredere.

Ca om de încredere, vântul reprezintă glasul Domnului pentru mine. El reprezintă Duhul Sfânt.

Chiar Domnul Isus Hristos ne vorbește despre lucrarea Duhului Sfânt că este precum a vântului.

Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.”

Ioan 3:8 VDCC

Acum, parcă are mai multă autoritate vântul, nu?

În loc să mă plimb de-aiurea irosindu-mi timpul, vântul îmi bate puternic în geam spunându-mi: ”e timpul să te apropii de Dumnezeu prin studiu biblic și prin rugăciune”.

Dacă vreau să navighez prin ape tulburi, vântul, încă de pe țărm îmi spune: ”o furtună mare te așteaptă în larg, iar valurile în care tu vrei să navighezi, caută să te înghită, să devii sclavul lor!”

E una când Domnul mă trimite. Pentru că El mă trimite echipat și pregătit.

Dar, pentru a ajunge la acest nivel, vântul mi-a bătut de multe ori în geam spunându-mi:

Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele.

Efeseni 5:16 VDCC

Și ce-mi place cel mai mult la vânt, este că el este tot timpul la comanda lui Dumnezeu.

Dumnezeu Și-a adus aminte de Noe, de toate viețuitoarele și de toate vitele care erau cu el în corabie și Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ și apele s-au potolit.

Geneza 8:1 VDCC

Chiar dacă pe moment, nu e plăcut, vântul lucrează comanda lui Dumnezeu de a potoli apele ce mă-ncojoară!

Doamne, vrem și noi să fim tot timpul la comanda ta, ascultători și supuși, precum vântul!

Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte!

Tată ceresc și scump, ne închinăm Ție! Căci a Ta este împărăția, și puterea și slava, în veci! Amin.

Lasă un răspuns

Scroll to Top
%d blogeri au apreciat: