Petarde, bombe și artificii. Cum ar putea fi acesta un titlu de articol, în timpul anului?
Dar în ultima zi dintr-un an calendaristic, este legal, acceptat și chiar așteptat de unii.
Chiar dacă nu aveam voie, conform regulamentului intern al familiei binecuvântate în care am crescut, am încercat în diverse ocazii și eu petardele, dar, pot spune că nu m-au prins deloc niciodată, pentru că chiar nu găseam nimic plăcubil în ele.
Nici anturajul potrivit pentru aceasta nu m-a convins să renunț la mine, afirmând următoarele:
”Inițial am crezut că îmi place, dar aceasta era doar din cauza curiozității create în urma interzicerii, dar după ce am încercat, mi-am dat seama că nu-mi place deloc și n-are niciun farmec să mă chinui să îmi placă ceva ce nu-mi place.”
Bine, asta era minte de copil… Pentru că, în loc să caut să înțeleg de ce s-a interzis acel lucru, și să folosesc curiozitatea aici, eu am folosit curiozitatea în a explora terenul interzis și nu anunțul prin care găseam simplu pericolele asociate terenului respectiv.
Totuși, cei care citesc acest blog, îmi place să cred că au lepădat de mult timp abordarea fără pricepere a vieții.
Așa că, putem sta să medităm la câteva aspecte ale acestui subiect, dintr-o perspectivă neutră.
Și de ce am face aceasta? Pentru că, an de an, avem acest simbol în fața noastră și cred că e păcat să nu-l analizăm și pe acesta, când parcă dacă ne gândim bine, Domnul parcă vrea să ne învețe câte ceva și din asta.
O primă lecție ar putea fi: combinând și folosind anumite substanțe pe care nu le înțelegem, pot crea adevărate explozii în viața noastră.
Exploziile pot fi impresionante, dar, efectul principal și caracteristic este: ”distrugerea”.
La fel ca și cu orice ispită. Pare atât de interesantă, atât de ademinitoare… Dar, după ce o iei în mână, ea explodează și cauzează numai durere și distrugere…
Acum, chiar dacă toți suntem oameni, nu toți avem aceeași ”explozie” a vieții.
Și aici, haideți să poposim un pic.
În primul rând, cât de scurtă este o explozie… exact așa este și cu viața noastră pe acest pământ. Iar pentru că timpul este atât de scurt, haideți să nu uităm de ce suntem noi aici:
Să credem în Domnul Isus Hristos, că El este Fiul lui Dumnezeu, care a murit, a înviat și S-a înălțat la Dumnezeu și în curând Se va întoarece să ne ia la Sine și să-L mărturisim pe El și Evanghelia (Vestea Bună) la aproapele nostru și la toți cei pe care Domnul ne trimite.
De ce? Pentru că vrem ca explozia noastră să conteze, în sensul să fim în rândul celor chemați și aleși pentru viața veșnică, în Împărăția lui Dumnezeu!
În al doilea rând, unii au fost creați să fie petarde, alții bombe, iar alții artificii. Bineînțeles că vorbim simbolic aici și ne referim la slujba fiecărui individ în parte.
Avem slujbe diferite. De exemplu, am văzut gospodari ce folosesc petardele să sperie graurii și ciorile din pomii roditori.
Apoi, cu bombele se exploatează materialele ascunse în munți.
Iar cu artificiile, cerul întunecat are parte de lumină…
În al treilea rând, să nu uităm că, fără să ne sacrificăm pe noi și să ne lăsăm să ni se aprindă fitilul duhului nostru, de către Duhul Sfânt, explozia nu va avea niciodată loc.
Pentru că, oricare slujbă aș avea, cât timp o țin doar în cutie și împachetată, sunt precum robul netrebnic, care a îngropat talantul în ștergar…
Și nu în ultimul rând, cât timp înțeleg că eu am acest explozibil în mine, ce vreau să fie folosit pentru Voia lui Dumnezeu, nu mă poate neliniști sau să mă tem vreodată de exploziile din exterior.
Ci, stau liniștit lângă Domnul Dumnezeu, plin de pace și de dragoste!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.