E învechit, ce-i de făcut? Iar răspunsul la această replică ar trebui să fie tot o întrebare:
Oare n-ar trebui să depindă?
Bineînțeles! Pentru că, într-un fel ne raportăm la vin și burduful lui și cu totul altfel ne raportăm la o haină.
Și haideți să începem cu scopul producerii fiecărui element.
Scopul producerii vinului este pentru a conserva rodul viței, pentru ca omul, să se poată bucura de viță și de rodul ei, chiar și atunci când via nu are rod.
În schimb, scopul producerii hainei este să acopere trupul gol al omului și să îi ofere o protecție (în general, protecție termică).
Acum, pentru a ușura demonstrarea, vom adăuga un nou element: sarea.
Scopul producerii sării este de a da gust mâncării. Dacă sarea nu mai îndeplinește scopul pentru care a fost produsă, ea este considerată a fi bună de lepădat.
Parcă aud pe cineva, care spune: „de ce să n-o numim sarea care nu mai are puterea de a săra, învechită și să ne complicăm cu <<bună de lepădat>>?”
Pentru că vinului învechit îi crește valoarea pe piață, deci este din ce în ce mai dorit. Pe când sarea fără gust, nu mai are nicio valoare.
Deci starea de învechit nu-mi poate indica în mod direct, dacă un produs este bun de lepădat.
Ci, doar mă poate ajuta să iau anumite decizii mici, dar și acestea țin, mai mult de constatare/cercetare.
De exemplu, o sare veche, nu înseamnă că implicit și-a pierdut și puterea de a săra.
Dar, dacă eu găsesc o sare și aflu că e veche, informația aceasta mă împinge spre a-i testa puterea de a săra.
Iar rezultatul, indiferent care ar fi el, pentru că e veche, mă va determina să vreau să aflu mai multe detalii despre ce anume a determinat acea sare să își păstreze puterea, pe o perioadă atât de lungă, ori, în cazul în care sarea nu mai are putere, să aflu ce anume a convins-o să își lase puterea s-o părăsească.
E clar acum că nu cât de nou, sau vechi e factorul ce poate lepăda ceva, ci scopul producerii și puterea pentru a împlini acel scop stabilește dacă acel ceva poate fi lepădat.
Și haideți să vedem acum exemplele noastre de mai sus.
Dacă o haină, ce a fost produsă să mă acopere și să îmi țină cald, are țesătura atât de veche, că e rigidă și casantă, iar acest lucru a făcut să aibă spații prea mari între fire, pierzând astfel puterea de a-mi ține cald, dar și nici nu mă mai acoperă bine, acea haină trebuie să fie lepădată.
Chiar dacă ar încerca cineva să o repare cu un petec de haină nouă, haina aceea veche nu mai are puterea să țină nici ața care o leagă de bucata nouă.
La fel cum, nici burduful nou nu poate ține vinul vechi și nici burduful vechi nu poate ține vinul nou. Ci, burduful vechi ține vinul vechi, iar cel nou, ține vinul nou, îmbătrânind împreună.
Acum, chiar dacă unii oameni încearcă să ne convingă să lepădăm ce-i vechi, haideți să nu ne grăbim să lepădăm.
Ci, mai degrabă haideți să vedem care este scopul producerii noastre și să cerem putere de la Creatorul nostru, să ne îndeplinim scopul pentru care El ne-a creat.
Și asta cât de repede, pentru ca nu cumva să fie vreunul din noi, încadrat la categoria „bun de lepădat”, ci, îmi doresc ca, fiecare din noi să fim încadrați la categoria „copiii lui Dumnezeu, credincioși și ascultători ai Cuvântului lui Dumnezeu, moștenitorii Împărăției lui Dumnezeu„
Doamne ajută, Doamne dă izbândă!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.