S-au înmulțit bondarii.
Mă uitam ieri la florile minunate ale copacilor. Un piersic, plin de flori roz, iar un cireș de Mai, cu flori multe și albe.
Și-n timp ce mă plimbam prin acest mirific peisaj, tot aud bâzâind insecte. Credeam că sunt albine. Dar, când mă uit, numai bondari.
Așa de mulți? ”Ceva s-a întâmplat de s-au înmulțit bondarii!”, m-am gândit eu.
Și-am spus atunci: ”Doamne, te rog să-mi dai Tu un răspuns!”.
Iar Tatăl meu din ceruri, S-a îndurat de mine și mi-a dat un răspuns foarte frumos, plin de înțelepciune și învățătură.
Dar, pentru că îmi doresc ca fiecare din noi să avem o relație personală și intimă cu Dumnezeu, prin care, fără intermediari umani, să ajungem la Tronul de Slavă, voi prezenta, mai întâi răspunsul oamenilor și răspunsul lui Dumnezeu.
Omul se uită și observă minunata creație a lui Dumnezeu, Creatorul. Și, acesta este un lucru foarte bun de făcut la început. Și asta, pentru că Dumnezeu ni Se descoperă prin creația Sa, dacă noi, ne uităm cu băgare de seamă la ea.
Iar omul spune că bondarul, operează la temperaturi mai joase, în lunile Martie și Aprilie, deoarece ei ies primii din hibernare. Iar, scopul lor este tot unul de polenizare. Și cum albinele, sunt încă în hibernare, primii copaci sunt polenizați de bondari.
Apoi, s-a putut observa că bondarii trăiesc și ei în colonii asemănătoare cu ale albinelor. Și, în comparație cu albinele, bondarii ar fi mai eficienți la polenizare.
Bineînțeles că sunt mai multe aspecte. Doar că, pe noi, ne interesează mai mult răspunsul lui Dumnezeu (ca să putem gusta din nivelul următor).
Așa că, răspunsul pe care eu l-am primit este acesta:
Domnul mi-a arătat o grămadă de moloz. Apoi, mi-a fixat atenția înspre o roabă, o lopată și niște mănuși. Atunci am înțeles că trebuie să le folosesc și m-am dus, înspre grămada de moluz, pregătit și echipat.
Știam și locul unde trebuia dus acel moluz: o gaură ce, de mult timp, era un pericol pentru trecători.
Și astfel, încep. Dar, în loc să încep de jos, am început de sus. Nu luam cu lopata, ci cu mâinile protejate de mănuși. Și, după ce iau câteva pietre, găsesc o sticlă de plastic, plină cu miere și bondari.
”Hmm…bondarii, în mod normal au cuibul în cuiburile unor mamifere, sau în golurile de la baza copacilor bătrâni, nu în moluz și în sticle de plastic.” mă gândesc eu. Și-atunci primesc răspunsul:
”Mierea din sticlă e bună și curată, dar mediul este unul toxic și murdar, de aceea mierea se va termina pe neașteptate.”
Și mă uitam atent, cum bondarii ieșeau la florile curate și frumoase, iar ei, aveau mizerie, de la moloz, care, se depunea pe ei, de fiecare dată când trebuiau să iasă, sau să intre în casa din plastic.
Iar, fiindcă totuși, era dificilă această mișcare, au hotărât să rămână în casa de plastic, după ce au umplut-o cu miere.
Și, cu cât trecea timpul, cu atât bondarii iubeau mai mult beneficiile și casa de plastic.
Hmm… complex și complicat răspuns, la o întrebare, aparent banală.
Probabil că, de aceea marea majoritate a oamenilor, preferă să rămână la nivelele inferioare.
Acum, unii ar vrea să treacă peste primul nivel, și să ajungă să întrebe pe Domnul, toate lucrurile, pe care El, le-a făcut ușor de observat, de oricine își dă interesul.
De aceea și răspunsul Domnului, nu tratează din nou, cum a făcut El să funcționeze lucrurile armonios în creația Sa.
Ci, obiectivul Domnului este să mă crească pe mine, să pot să-L cunosc mai mult. Iar, dacă momentan nu înțeleg nimic din răspunsul Lui, am învățat să mulțumesc lui Dumnezeu așa:
”Tată, ce mare și cât de nepătrunse sunt căile Tale! Îți mulțumesc că Tu mă iubești așa de mult și vrei să mă crești. Iar dacă acum, nu înțeleg răspunsul Tău, îți mulțumesc pentru că, prin aceasta, Tu mi-ai arătat nivelul de înțelegere, la care Tu vrei să mă duci! Îți mulțumesc! Slava Ție, în veci! Amin.”
Acum, nu știu, nici nivelul tău, nici nevoile, sau direcțiile tale, în care Domnul vrea să te ducă pe tine.
Dar, știu sigur că Domnul se descoperă celor ce-L caută dintr-o inimă sinceră și vrea să-i crească, pe fiecare în parte, într-un mod unic/personalizat.
Cât de frumos ne vorbește și ne crește Domnul. Iar, versetul următor, încheie cel mai bine acest articol.
Să cunoaștem, să căutăm să cunoaștem pe Domnul! Căci El se ivește ca zorile dimineții și va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul.
Osea 6:3 VDCC
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.