Chiar și cei mai extrovertiți oameni au nevoie să fie singuri, din când în când.
În gândirea populară, dacă ar fi să stabilim o culoare pentru singurătate, marea majoritate vor alege ceva întunecat (un maro închis, un negru, un albastru închis, ori, poate movul închis, sau violetul lui Bacovia).
Găsim în Biblie, că Dumnezeu spune: ”Nu este bine ca omul să fie singur”. Iar aceasta afirmație, e atât de profundă și plină de substraturi extraordinar de frumoase, încât n-aș vrea s-o abordez aici, pentru că ar trebui spuse foarte multe lucruri. Iar aceasta ar însemna ori un articol foarte lung, ori ceva mai scurt, dar eu să mă simt vinovat că tratez superficial un subiect atât de frumos.
Voi folosi, în schimb o firmitură din această afirmație profundă și anume: oamenii în general, când sunt singuri, aleg să se chinuie, ori să fie chinuiți de tot felul de gânduri, pofte păcătoase.
De aici și aceste nuanțe de culori foarte închise. Că lucrurile rele și scârboase, în mod natural, se fac la dos, în întuneric și-n singurătate.
Iar cu ajutorul tehnologiei, se poate transforma o casă plină de oameni, într-o închisoare a singurătății, în care, aparent, fiecare individ, se simte mai bine în celula lui proprie, decât, împreună cu ceilalți.
E așa de trist… Ne-am depărtat de Dumnezeu, Cel care ne-a creat cu o inimă de carne, cu sentimente ce trebuiesc împărtășite cu cei din jurul nostru. Și toate acestea, ca să alegem blestemul de a fi mereu singuri, cu inimile împietrite, cu zâmbete formale și superficiale…
Off…se întunecă prea tare culoarea articolului, așa că, haideți să aprindem o făclie.
Ce-ar fi, ca, în singurătate, să las orice e modern, ori ce ține de plăcerile mele și să mă gândesc la Dumnezeu?
Ce-ar fi să citesc din Cuvântul Lui, Biblia, cu dorința sinceră să îl descopăr personal și să-L cunosc?
Eu zic că, Dumnezeu se vrea a fi găsit. Ba chiar, găsim în Apocalipsa următorul verset:
Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.
Apocalipsa 3:20 VDC
Și dacă El intră la mine, inima mea împietrită, va fi inundată de Viață și Dragoste. Iar după aceea, inima mea, nu va mai putea sta indiferentă față de aproapele meu. Duhul Sfânt, mă va călăuzi în toate, dacă-L las, bineînțeles.
Iar ca Duhul Sfânt să lucreze, eu trebuie să înțeleg că eu, fără El, voi alege întotdeauna gunoaiele și păcatul.
Asta ne transmite Pavel, atât în Romani, cât și în Galateni:
Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor care înăbușă adevărul în nelegiurea lor.
Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricere s-a întunecat.
S-au fălit că sunt înțelepți și au înebunit; și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamană cu omul muritor, păsări, dobitoarce cu patru picioare și târâtoare.
De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele lor; așa că își necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
Romani 1:18-25 VDC
Fraților, voi ați fost chemați la slobozenie. Numai nu faceți din slobozenie o pricină ca să trăiți pentru firea pământească, ci slujiți-vă unii altora în dragoste.
Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: ”Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.
Dar, dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții.
Zic, dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești.
Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva firii pământești: sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți.
Galateni 5:13-17 VDC
Deci, să caut să fiu singur pentru a mă ruga lui Dumnezeu, e indicat și chiar necesar.
Așa că, indiferent de cât de multe avuții, prieteni, notorietate aș avea, dacă nu sunt plin de Duhul Sfânt, atunci înseamnă că sunt singur!
Dumnezeu să ne cerceteze pe fiecare în parte și să binecuvinteze pe fiecare individ în parte, care alege astăzi să vină la Dumnezeu!
Dumnezeu fie slăvit în veci! Amin.