Noi, oamenii, creștem. Sau, ar trebui să creștem, cât timp, afirmăm că avem viață.
Chiar, dacă ar fi să dau o definiție vieții, eu aș spune doar atât:
viața = oportunitatea de a fi mântuit (1); șansa de a crește (2).
Asta ce înseamnă? Că eu mă cred mai deștept decât cei ce au dat deja o definiție vieții, în DEX? Departe de mine gândul acesta!
Ci, o reevaluare a ceea ce înseamnă viață, pentru mine. Acum, când mă uit la definiția de mai sus, deja îmi vine să o reevaluez. Consider că fiecare sens de acolo, conține foarte multe lucruri, ce trebuiesc spuse, dar, eu sper să pot avea ocazia să găsesc persoane vii, cu care să discut aceste aspecte pe larg, față în față, dacă se mai poate.
Subiectul de azi e despre reevaluare. Dar, dacă reevaluăm textul de mai sus, am putea observa un exemplu (poate chiar și o metodă) de reevaluare?
Eu zic că da.
Atunci, dacă tot am stabilit aceasta, haideți să vedem dacă și merită efortul reevaluării.
Dacă zic că am viață și consider că definiția de mai sus, e valabilă și pentru mine, atunci, prin orice trec acum/azi, mâine, sau într-un viitor, întâlnindu-mă cu o situație similară, nu o voi mai putea evalua la fel acea situație, pentru că, nivelul meu de creștere a crescut.
Aici, am putea introduce și un indicator de performanță, prin care să știm că reevaluarea situației este bună: Smerenia.
Poate că trebuie să mai adaug câteva cuvinte, pentru a fi sigur, că oricine va înțelege.
Și voi prezenta 3 perspective (toate inspirate din Biblie).
Prima perspectivă este cu bătrânii vs tinerii. Dacă ne uităm la tineri, ei vor să schimbe să facă cât mai multe lucruri, fiind parcă neliniștiți dacă nu reformează ceva. Pe când bătrânii, par să fie extrem de liniștiți, iar singura lor neliniște fiind tocmai această buclă infinită: reevaluează și reevaluează, dând impresia că nu știu nimic. Pe când, tinerii, dau impresia că ei au înțeles totul. Te las pe tine să stabilești unde e smerenia. 🙂 (pentru referință, vezi cartea Iov)
A doua perspectivă se referă la a fi ca un copil, chiar dacă ești un om mare. Și aici, este vorba în mod exclusiv de cum reevaluez viața, nu și de lipsa de responsabilități. Adică, abordez viața ca un copil, dar nu mă mai comport, simt, sau vorbesc ca un copil (1 Corinteni 13:11). Adică, voi putea crește doar folosind ceea ce ne zice Biblia:
- fiind deplin încredințat că: Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu și că este bună pentru mine;
- Smerenia mă va determina să spun că nu știu;
- Curiozitatea mă va ajuta să caut și să mai reevaluez o dată;
Iar ce-a de-a treia perspectivă o găsim în Isaia 38:1:
În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Proorocul Isaia, fiul lui Amot, a venit la el și i-a zis: ”Așa vorbește Domnul: ”Pune-ți în rânduială casa, căci vei muri, și nu vei mai trăi.” ”
Isaia 38:1 VDC
Am lăsat această perspectivă la urmă, pentru că e cea mai frumoasă, cea mai profundă și îmi doresc să rămână în mințile noastre, ca subiect de reevaluare constantă.
Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte!
Dumnezeu să fie slăvit în veci de veci! Amin!
P.S. Când viața noastră e o oglindă, ca cea din poza de mai sus, de ce n-am încerca s-o reevaluăm constant, din unghiuri diferite, sau chiar și din același unghi, dacă tot ne dorim să creștem?