Ar fi ceva știri, dar săptămâna aceasta ne interesează subiectul moștenire, așa că, ne vom opri doar asupra știrilor tangențiale cu acest subiect.
Chiar dacă vorbim despre datele din anii trecuți, informația în sine, este o știre pentru majoritatea din noi.
În ultimii ani, România are parte de un trend descendent al natalității, extrem de îngrijorător.
Pentru că ne plac numerele, vedem că în 2019, am avut 139,829 nașteri.
Dacă aș lăsa doar numărul acesta, ar părea un număr destul de mare. De aceea este nevoie de context. Este exact ca și la citirea Bibliei, dacă nu înțelegi contextul, nu înțelegi mare lucru.
Deci, numărul nașterilor din 2019, este cu aproape 10,000 mai mic decât în 2018.
Acum, evoluția populației este raportul: natalitate pe mortalitate. Cu alte cuvinte, dacă împărțim numărul nașterilor, la numărul morților, iar rezultatul este supraunitar ( adică mai mare decât unu), populația crește. Dacă este egală cu 1, populația stagnează. Iar dacă rezultatul este mai mic decât unu, adică natalitatea este mai mică decât mortalitatea, atunci, vorbim despre o scădere a populației.
Deci, pentru a înțelege contextul, avem nevoie de numărul de morți pe ultimii ani. Aici numărul este ceva mai stabil, în ultimii ani, România a înregistrat 260,000 de morți/an.
Hmm, dacă tot am ajuns la acest număr, dacă e să prezentăm numărul morților la momentul acesta când scriu, numărul morților declarați oficial în România, de Coronavirus este 982.
Pare mult, dar pus în context, dacă împărțim 260,000 la 365, obținem 712 morți/zi, ca fiind o normalitate, a României, din ultimii ani.
Pe când, cei 982 de Covid19, au murit în decurs de 2 luni și jumătate. Asta ar însemna, în medie, cam 13 morți pe zi, din cei 712, sunt declarați ca având Covid19.
În fine, am închis paranteza.
Revenind la populație, vedem că e în scădere. Asta pe cale naturală. Dacă mai e să adăugăm și plecarea românilor, capabili să aibă copii, în afara țării, lucrurile devin dramatice.
Din perspectivă economică, economia țării, pare a fi din ce în ce mai subțire. Locuri de muncă se găsesc/se ocupă din ce în ce mai greu/rar, la firmele românești, asta din cauză că o corporație multinațională, își permite să plătească mai bine decât un angajator român.
Ce nu știe românul, (și aici mă includ și pe mine, că și eu am făcut aceeași greșeală), că dacă eu aleg o firmă străină, de unde cumpăr, dar și de unde îmi primesc banii, acea firmă, își va trimite profiturile în țara lor. Cu alte cuvinte, banii disponibili pe piața românească, vor fi din ce în ce mai puțini, cu fiecare an.
Acum, ai putea zice: da, dar dacă lucrez la corporație, eu primesc un salariu mai mare, iar banii respectivi îi folosesc la menținerea economiei. Da, doar că se ignoră două aspecte importante:
1. Un angajat este plătit de o corporație cam cu 10% din veniturile firmei, ce vin datorită respectivului angajat. Adică, dacă eu sunt plătit cu 1000 de euro, compania care mă plătește, face cu mine 10,000 de euro/lună.
2. Lucrând la o multinațională, ți se implementează la nivel de inconștient, că tu trebuie să îți menții viața la um standard mai înalt: ca în afară. Asta ce înseamnă? Că nu mai poți merge/intra în orice magazin. Trebuie să îți menții standardul. Așa că, vei face cumpărăturile, din magazine ce sunt la acest standard. Și uite așa, faci profit și altor multinaționale: Lidl, Kaufland, Carrefour, Auchan, etc.
Și uite așa, românii noștri, când văd că lucrurile stau așa de rău, au renunțat, pe bani puțini, la pământul moștenit, pentru a se duce în afară, la a fi și mai tare chinuiți. Standardul este într-adevăr altul, dar și chinul e după standard.
De aceea, ca și o întrebare de încheiere: ce moștenire las copiilor mei?
Dacă ți-a plăcut articolul, distribuie, dar abonează-te și la blog (ori apăsând pe clopoțelul roșu din stânga jos, ori urmărind pagina de Facebook: Eduard Șoltuzu, ori prin mail), pentru că, săptămâna aceasta vreau să mai tratăm subiectul: moștenirea.
Numai bine! Dumnezeu să ne binecuvânteze pe fiecare în parte!