Cei care mă cunosc personal, știu că eu nu țin zile de sărbătoare. Și asta, pentru că, nu aș vrea să fiu atent la ceva atât de important și vrednic de sărbătorit, doar o singură dată pe an.
Dacă ziua femeii este vrednică de sărbătorit, atunci, femeia ar trebui sărbătorită, în fiecare clipă.
Nu știu despre voi, dar eu personal, de când cu mișcarea feministă, am impresia că, doar s-a mânjit imaginea femeii.
În fine, vorbim despre asta, altădată.
Acum e sărbătoare!
Și de acum, te rog să nu te grăbești. Citește lent…
Sărbătorim frumusețea, finețea, emoția iubirii și gingășia…
Prima femeie, ce m-a ținut în brațe, de m-au trecut fiorii, apoi, la auzirea glasului ei cald și a atingerii ei tandre, m-am liniștit la pieptu-i dulce…
e numai, mama…
O mama mea,
Cum m-ai crescut tu mamă…
Cu-atâta jertfă și pasiune…
Și uită-mă, om mare, ajuns la casa mea, dezlipit de tine, dar cu ochii plini de lacrimi (sunt lacrimi de bucurie)…
Mulțumesc și te cinstesc, a mea scumpă, dragă și iubită mamă!💐
Cât despre scumpa mea soție, prefer să-i spun doar ei, fiind aici, chiar lângă mine. 🙂
Acum, dacă te-a sensibilizat în vreun fel, distribuie, te rog.
Fii binecuvântată!