Ai vrea să fii ca Elon Musk, sau Jeff Bezos, sau Bill Gates? Ei sunt prezentați ca fiind cei mai bogați oameni din lume. Dar oare chiar mi-aș dori să fiu ca ei, sau ca vreunul din ei?
Haideți să studiem astăzi câteva aspecte pe acest subiect.
Ca și avere financiară, ei se încadrează, la momentul scrierii, undeva în jurul pragului de 200 de miliarde de dolari.
Cu acești bani, ce faci? În aparențe, sunt un inovator, dar și un filantrop. Doar că, noi, cei care citim Biblia și aș îndrăzni să zic și blogul acesta, știm bine cât de tare înșeală aparențele.
Iar aici e simplu: aceste aparențe au un scop foarte bine gândit. Scopul este influența puternică asupra populației, deci putere.
Și oamenii care încep să fie motivați de putere, cu ceva talente de lider, de obicei ajung dictatori.
Dictator, în limba română îți spune clar ce înseamnă: omul care dictează să se facă cum vrea el.
Efectul unui dictator nociv și toxic (de exemplu Stalin, Hitler, Nero, etc), apare în momentul când puterea este de ceva timp în inima omului. Efectul puterii în inimă și în mâini este cel toxic.
De fapt, ce se întâmplă? Puterea îl corupe pe om spunându-i că el este un dumnezeu și este timpul ca orice dorință a lui să i se îndeplinească.
Putem avea dictatură într-un stat fără dictatură la conducere?
Răspunsul este afirmativ! Mai ales că dictatura începe din comunitățile mici locale. Un exemplu de comunitate mică locală, ce încă mai stă în picioare, în perioada noastră este compania. În interiorul unei firme/societăți comerciale, există o comunitate de oameni, ce se supun unui potențial dictator.
Dacă dictatorii se înmulțesc la nivelul comunităților locale, statul va ajunge să aibă și o conducere dictatorială, chiar dacă aceasta va fi, sau nu recunoscută vreodată, deoarece, conducerea statului, de obicei, doar oglindește societatea, cu o oarecare întârziere.
Ar fi mai multe de spus aici, dar hai să mai vedem și alte perspective.
Toți băieții aceștia, care alcătuiesc topul avuțiilor financiare, sunt ori singuri, ori divorțați și recăsătoriți.
Și, cu toate că am putea vorbi enorm de mult pe această temă, haideți măcar să stabilim un principiu de bază:
Dumnezeu a spus că: ”nu este bine ca omul să fie singur!”
Când Creatorul nostru face o afirmație, aceasta rămâne de actualitate și de maximă importanță!
Și ce iubesc la înțelepciunea divină, este profunzimea infinită!
Haideți să dezvoltăm acest principiu în mai multe cuvinte, pentru că vrem să săpăm și să-l înțelegem mai bine, ca să-l aplicăm și să ne bucurăm de el, în viețile noastre:
Fericirea omului, ca individ, atârnă de permanența relației intime cu partenerul!
Imaginea este un lucru ce stă atârnat într-un cui, care este bine legat de o ață. Cuiul este fericirea, ața este partenerul, iar lucrul ce atârnă este individul.
În momentul în care individul renunță la ață, că i se pare nu știu ce mai bine, lucrul/individul cade, deoarece, legătura acestuia cu fericirea (cuiul) s-a rupt.
Acum, cine este partenerul?
În primul rând Dumnezeu!
Dacă tot zic că eu cred în El și-mi încredințez Lui viața mea, de ce aș pofti alți dumnezei? Cum aș putea să mă înșel singur și să accept să mă rup de Dumnezeu, doar pentru un pom ce-mi propune să fiu eu dumnezeu?
Doamne te rog, deschide-ne ochii și cercetează-ne Tu inimile și nu ne lăsa să Te mai întristăm, ori să-Ți ațâțăm mânia!
Și cât timp, ne adâncim în dragostea lui Dumnezeu și devenim mai intimi cu El și mai dependenți de El, această permanentă creștere, ne-aduce adevărata bogăție!
Acum, în al doilea rând, partenerul uman, este soția pentru bărbat, respectiv soțul pentru femeie.
Iar aici lucrurile sunt clare: doar cei care rup legătura permanentă, cu partenerul intim (chiar prin indiferență), înșeală!
Cei care investesc în relația permanentă, nu pot să înșele, deoarece, ei devin una. Și, după cum mâna dreaptă nu se luptă împotriva mâinii stângi, tot așa este și cu partenerii permanenți.
Și poate ar fi bine să întărim ideea, că, Dumnezeu ne-a dat această șansă să nu căutăm să vrem să fim ca alți oameni, ci, împreună cu partenerul să ne fixăm în Dumnezeu și să devenim astfel echilibrați și fericiți.
Poate că e mai bine să înțelegem și vizual ce înseamnă această lecție. Pe orizontală, Dumnezeu, ne pune la dispoziție un cui, iar pe verticală, celalălt cui, pentru ca eu, să fiu fericit și fixat în echilibru.
Și toate acestea prin Harul lui Dumnezeu!
Acum, puneți voi în balanță. Chiar vrei să fii singur, complet dezechilibrat și alergând în gol ca disperatul, sau vrei o viață fericită, echilibrată și plină de bogății adevărate?
Ce alegi? Oferta oamenilor, sau oferta lui Dumnezeu?
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.