Incomozii să conducă? Întrebarea de azi, pentru a sparge suspansul, are de fapt, un răspuns negativ.
Răspunsul acesta este pentru cei grăbiți, iar pentru cei cu răbdarea dezvoltată și ascuțită periodic, avem mai mult de atât.
Cât de bine se potrivește imaginea, nu? Te uiți spre cei care conduc și îți sunt incomozi și parcă reacția interioară este descrisă în imaginea de mai sus.
Totuși, ce înseamnă, cu adevărat incomozi?
A-mi fi cu adevărat incomod, mă va obliga spre o acțiune.
Chiar nu există vreun caz, în care cineva să-mi fie incomod, iar eu să stau pasiv.
Hmm… De fapt, există cazul, când eu pot sta pasiv, dar acesta este când ori sunt în comă, ori sunt mort.
Dar, cazurile acestea, nu le pot lua în calcul, deoarece, zic că, cei care citesc cuvintele acestea, n-au cum să se încadreze și în cazurile de mai sus.
Numai că, eu nu m-aș uita la toate categoriile de incomozi, ci doar la una singură.
Și m-aș uita doar aici, deoarece, numai aceasta mă interesează: incomozii spirituali.
Iar, exemplul suprem înspre care îmi place să privesc cu admirație, este chiar Domnul Isus Hristos, care, atât de incomod a fost, încât, unii scrâșneau din dinți, când Îl auzeau vorbind.
Ba mai mult, acțiunea acestor oameni, pentru care Domnul Isus Hristos, era atât de incomod, a însemnat în cele din urmă, condamnarea la moarte, prin minciună și instigare la ură…
Și ce înseamnă să fii cu adevărat incomod? Să spui adevărul!
Vei putea vreodată să conduci? Răspunsul simplu, dar incomplet (pentru că aceasta primesc de fiecare dată, cei fără răbdare), este că nu!
Dar, nu conduc, din cauză că așa e mai bine, ci din cauză că nu oglindesc societatea.
Tot timpul proorocii care au prezentat mesajul adevărat din partea Domnului, unor oameni stricați, au avut de suferit, ba chiar unii au și fost omorâți. La fel s-a întâmplat și cu ucenicii Domnului Isus.
Și nu vă uitați la poziții sociale, dintr-o perspectivă ideologică (”mă gândesc că așa ar trebui”), deoarece, chiar nu e cazul.
Pentru a vedea cu adevărat, chiar e bine să ignorăm orice poziție din societate și să ne uităm prin Duhul Sfânt la oameni.
Astfel, îi vom vedea ca fiind potențiali copii de Dumnezeu, ce au nevoie de salvare, precum și noi am avut!
Iar, fiind crescuți și echipați pentru aceasta, când vom începe să spunem adevărul, vom fi extrem de incomozi, pentru majoritatea.
Acum, de ce am vrea să conducem? Oare e bine?
Mărturisirea de credință, cu eficiență, se face la grupuri mici, de preferat: de la om la om.
Știu că pentru majoritatea nu are logică. Dar, problema este că ei folosesc logica umană, în loc să înțeleagă logica lui Dumnezeu.
Dar, după cum, logica umană zice că dacă vrei să ai, trebuie să strângi și să investești în ceva ce are potențial mare de profit, în logica lui Dumnezeu, găsim opusul: aruncă-ți pâinea pe ape, dă săracului, străinului în nevoie, văduvei și orfanului, levitului și preotului.
Păi, toți aceștia, după logica umană, oferă zero șanse de profit. Și totuși, Dumnezeu, răsplătește cu mult mai mult, depășind la ani lumină, procentele investițiilor după gândirea și logica umană.
Acum, dacă eu vreau să conduc, inevitabil, Dumnezeu nu va mai conduce 100% viața mea, deoarece, îmi voi rezerva și firii mele, un mic procent (”insesizabil” l-ar numi unii), pentru firea mea. Iar, în loc să fiu un incomod adevărat, voi fi, un incomod parțial și fals.
Și pentru că știm că puterea corupe și gâdilă firea noastră păcătoasă, spunem că nu e bine să conducem.
Ci, este bine să ne smerim, să murim față de păcat și să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne conducă viețile!
Pentru cine are dubii, vreau să fie clar că: nu are sens să vorbim mai mult despre categoria incomozilor ce nu spun și trăiesc adevărul.
Ci, după cum am mai spus, ne uităm la ei, prin Duhul Sfânt și le vorbim despre credința în Domnul Isus Hristos, dorindu-ne din toată inima să fie mântuiți.
Iar pentru cei cărora le place studiul biblic, și sunt pe o treaptă mai avansată, acest articol, aș spune că este valabil și după încheierea perioadei de Har, a Bisericii. Dar, nu am nicio problemă să aud alte perspective.
Cât despre adevăr, vorbim despre adevărul lui Dumnezeu și nu al omului, care, doare și atentează la moartea poftelor firii pământești.
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.