Pentru a putea răspunde la întrebarea din titlu, trebuie să abordăm puțin subiectul din cât mai multe perspective, fiind atenți la detalii legate de principiile de viață, după care ne ghidăm viața. Cum facem asta? Răspunsurile le vom găsi întotdeauna doar într-un singur loc: într-o discuție serioasă cu o întrebare, sau mai multe.
Care e rolul unui mentor?
Să mă învețe ceva din experiența acumulată. Cu alte cuvinte, este vorba despre un transfer de experiență de la o generație la alta. De ce zic asta?
In primul rând, viața noastră este prea scurtă pentru a înțelege un aspect important și complex pe parcursul unei singure vieți. Avem nevoie de câteva generații. Așa că, generațiile anterioare, nu trebuie ignorate, sau înlăturate, ci puse în mijlocul generației actuale pentru a se putea face transferul de experiență cât mai repede și eficient, iar după aceea, generația actuală poate porni la treabă, ca să continue ceea ce deja s-a început. Acum, în timp ce generația actuală a trecut la treabă, generația anterioară, rămâne tot în mijloc, pentru îndrumarea periodică și tot ea se ocupă de controlul calității.
În al doilea rând, generația actuală, are nevoie de cineva cu experiență, dar cu o anumită detașare de acel subiect. Asta se traduce într-o viziune mai largă, dar și printr-o lipsă de implicare emoțională. Implicarea emoțională ne limitează perspectiva. Uneori, aceasta limitare este extrem de bună și benefică vieții noastre. Hai să luăm două exemple când acesta este benefică: relația din interiorul familiei, când nu mai ești interesat să „descoperi piața”, tocmai din cauza implicării emoționale din familie, iar al doilea exemplu ar fi concentrarea pe munca ce a ajuns să îți placă. Cu cât îmi place mai mult, cu atât mă concentrez doar pe acel ceva, fiind imun la zgomotul din jur. Dar, există totuși puncte de tip intersecție, ce necesită o viziune mai largă și fără implicare emoțională. Dar aici, dacă nu suntem atenți, putem cădea în capcana de a apela la anumiți „experți” ce sunt în așa zisul conflict de interese. Acest subiect este unul deja foarte complex, poate vom atinge câteva aspecte în articolele ce vor urma.
De câți mentori am nevoie?
Răspunsul simplu este: de cât mai mulți. Dar, este extrem de util și benefic să începi cu unul singur, iar după aceea se poate face tranziția la mai mulți, ținând cont de un sistem ierarhic.
Unde găsesc primul mentor?
Primul mentor este unul din părinți. Ai dreptul să alegi. În schimb, ce se poate observa este depărtarea de părinți a generației actuale. Alții ar spune că părinții s-au depărtat de copii, ceea ce n-ar fi chiar fals, dar părinții care se depărtează de copii, sunt acei copii ce s-au depărtat de părinții lor. Da, adevărul crunt este că, depărtarea voită de părinți și origine, are ca efect singurătatea. Este cu adevărat uimitor cum râdeam de Esau, care și-a vândut dreptul de întâi născut, pentru o ciorbă de linte, dar nu ne dăm seama că dăm cu piciorul în binecuvântarea de a fi aproape de cei dragi pentru o amărâtă de țoală sau carieră mai bună. Mirajul e mare și frumos, dar gustul rămas e unul singur…e gustul pelinului…
Unii spun că ei discută online cu părinții: se văd, se aud. Dar, ignoră complet acea latență (întârziere) a transmiterii informației, ce duce la o lipsă de atașare emoțională. Da, e bun pentru a transmite informații, dar să nu uităm că am fost construiți să avem relații cu oamenii, vorbind față în față.
Ar mai fi multe de spus. Unul din acestea ar fi subiectul: părinți vs profesori. Dar despre asta, tot așa, cu altă ocazie, sau poate chiar în articolul următor. Tot ce trebuie să faceți e să ne transmiteți că ați dori tratarea unui subiect anume, în comentarii, iar noi vom încerca să le acoperim. Acest blog am vrea să fie cât mai relevant, iar pentru aceasta considerăm că opiniile contează.
Iar pentru că în lume bucuria sărbătorii este mare, ne alăturăm și noi acestei bucurii profunde prin afirmația pe care o credem cu toată ființa noastră:
Hristos s-a înălțat și stă la dreapta Tatălui, mijlocind pentru mine și pentru tine!
Toata lumea are nevoie de mentori, nu insa oricine accepta sa ceara ajutor, sfat. Sunt acei oameni care ” se descurca” singuri. Eu ma vad in categoria asta de persoane, si nu-mi dau seama cand anume am intrat aici.
Răspunsul scurt e următorul: ai intrat în categoria asta când ai început să parcurgi autostrada mândriei. Atenție mare că poteca smereniei, destul de ignorată de mulțimea iubitorilor de autostrăzi, este drumul cel mai bun. Iar pe poteca asta, o dată ajuns, imediat înțelegi nevoia unui mentor.