„Azi eu duc gunoiul!” De ce aș face asta?
Dar, ce-ar fi mai întâi să răspundem la alte întrebări, ca mai apoi, să ne fie mai ușor de răspuns la prima?
„De ce nu aș alege să las gunoiul în casă?”
Pentru că, chiar dacă pare ceva inofensiv și ignorat de noi, cantitatea de gunoi din casa pe care noi o locuim, ne afectează întreg stilul de viață.
Dacă avem mult gunoi, vom avea și mirosuri puternic neplăcute (cu care noi ne vom obișnui, dar ele nu vor dispărea, ci din contră, se vor înăspri).
Apoi, gunoiul ocupă spațiu. Și, dacă înainte puteau veni și 20 de oameni în vizită, acum, cu greu membrii familiei se furișează prin tranșeele din casă.
Și acum, cred că ne este mult mai simplu să răspundem la întrebarea:
„De ce sacul de gunoi vreau să nu fie spart, sau rupt?”
Pentru că, chiar dacă aș reuși să scot gunoiul din interiorul casei, în drum spre buncăr, aș beneficia de același scenariu, ca la întrebarea de mai sus.
Numai că, de data aceasta, ar fi mult mai afectat și aproapele meu.
Și dacă suntem atenți, observăm că ordinea sănătoasă este de la individ spre colectiv și nicidecum invers.
Totuși, societatea depune eforturi colosale să ne învețe exact ordinea inversă. Iar această gândire toxică are soluții extrem de nesănătoase.
Gândirea societății, pe care cumva ar trebui să îmbrățișăm cu toții (se vrea, dar chiar trebuie evitată, dându-ne toate silinițele) spune așa: ”lasă gunoiul de la tine din casă, că nu-i o urgență, ci hai să punem umăr la umăr și să golim gunoiul din lumea-ntreagă!”.
Pentru cineva fără pricepere, otrava aceasta, este chiar atrăgătoare, din cauza ambalajului chicios-strălucitor.
Dar pentru oamenii în care înțelepciunea și priceperea este sădită și pe rod, e chiar simplu de înțeles că eliminarea gunoiului din lumea-ntreagă, este o misiune imposibilă, dar, în același timp și sinucigașă.
Și după ce această gândire toxică este sădită în mințile oamenilor, iar adepții vor fi aprigi în discursuri, atunci vom asista și la implementarea soluțiilor nesănătoase, care vor suna cam așa:
„Pentru că vrem să eliberăm societatea de gunoi, fiți responsabili și fiecare să ducă gunoiul la el în casă!”
Cine vrea să înțeleagă, va înțelege, deoarece e suficient.
Spuneam un pic mai sus că, înțelepciunea și priceperea, sădită în mințile oamenilor și pe rod observă și faptul că eliminarea gunoiului înseamnă o misiune sinucigașă.
Dacă, când vine vorba de gunoiul societății și al lumii întregi, este înțelept să fim reticienți și chiar respingători, în cazul eliminării gunoiului din propria casă, chiar dacă este o misiune sinucigașă, trebuie să o fac.
Și aici mă gândesc la o curățire a sufletului meu, a minții și a apucăturilor mele păcătoase. Iar aceasta, da, este o misiune sinucigașă, deoarece duce la moartea mea, și, prin credința în Domnul Isus Hristos, voi învia, trecând de la moarte, la viața veșnică.
Eu pe puterile mele nu reușesc nimic și nici nu voi reuși vreodată. Dar, prin Domnul de Viață, Creatorul universului, eu pot totul prin El! Slavă Lui!
Abia acum, cred că avem contextul stabilit și putem răspunde și la prima întrebare:
„De ce aș duce azi eu gunoiul?”
Pentru că, eu nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine, iar viața pe care o am acum, prin credința în El, este o viață de curățire și sfințire, pentru proslăvirea lui Dumnezeu.
Iar această viață se adeverește a fi o viață autentică prin trăirea și împlinirea poruncilor sfinte.
Și aceste porunci mă învață să îmi iubesc aproapele și să-mi slujesc aproapele. Dar, pentru acestea am nevoie ca eu să fiu crescut mai întâi. De aceea, ordinea contează.
Pentru că, un copil nu va putea fi niciodată să fie convins să ducă gunoiul, dacă nu l-a văzut niciodată, pe părintele lui, făcând aceasta.
De aceea este atât de puternică viața trăită de Domnul Isus Hristos, pe acest pământ, pentru orice făptură!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.